Fii puternica

(II) Capitolul 20

Kailey

            Fusese o saptamana linistita. Adica cat de cat. Am cam imbratisat vasul de toaleta, dar nu asa de rau ca acum 2 saptamani. Dar totul se petrecuse acasa, nu ca acum, cand toaleta de la scoala mi-a fost singura scapare. Am evadat imediat din cantina cand am simtit ca toata mancarea din stomac urca inapoi spre gat. Norocul meu a fost ca am ajuns la timp. Cu o secunda in minus as fi murdarit holul scolii. Si inca un noroc a fost ca nu se afla nimeni in baie, in afara de mine.

            -Te-am rugat sa fii cuminte, Bebe, murmur eu ridicandu-ma in picioare.

            De cand cu toate aceste greturi, mai mereu imi tin parul prins. Uneori nu chiar de tot, dar suficient incat sa nu ma incurce. Am tras apa, apoi am iesit din cabina. M-am spalat la gura, apoi mi-am privit expresia in oglinda. Oh, la naiba cu ochii rosii. Am inspirat adanc si m-am hotarat sa nu mai merg in cantina. Poate daca dadeam de mirosul de mancare, imi scoteam iar matele afara. Mi-am cules geanta pe care o aruncasem pe jos si am iesit din baie. Trebuia sa-mi iau cartile din dulap, asa ca m-am indreptat spre el.

            Nici trei pasi nu am facut pe coridor ca am fost prinsa de brate si trantita la perete, iar un corp, mai mare ca al meu, mi-a oprit orice mijloc de evadare. Am inghitit imediat in sec, cunoscut acea persoana care statea lipita de mine. Cand i-am simtit respiratia la urechea mea, m-am cutremurat cu totul. Nu eram intr-o pozitie prea bune ca sa-i opun rezistenta. Si eram singuri pe coridor.

            -In sfarsit te prind fara spectatori, imi sopteste Bryan. Sa vedem daca mai esti asa de tare in gura.

            -I-ati mana de pe mine, animalule, marai eu la el.

            -Hmm... eu as zice sa-ti revizuiesti vocabularul. Asta daca vrei sa ma comport frumos.

            Bazinul lui era putin mai sus de posteriorul meu si m-a impins mai mult. Mi-am dus instinctiv mainile pe pantec, incercand sa-l protejez pe Bebe. Eram lipita cu fiecare centimetru de perete.

            -Ti-am zis sa ma lasi in pace. Nu mai vreau sa am de-a face cu tine.

            -Si eu ti-am zis ca nu se termina asa. Trebuie sa-mi iau revansa pentru acele doua palme pe care mi le-ai oferit in mijlocul coridorului.

            -Le meritai. Si nu au fost destule.

            -Ia spune-mi, iubitul tau a ajuns sa-ti ia acel lucru de pret al tau, pe care nu ai vrut sa mi-l dai mie?

            Am inghetat cand mana lui a alunecat pe soldul meu, apoi coborand spre partea din fata a corpului meu. Mi-am strans picioarele, ca sa-l opresc pe el sa-mi atinga acea parte. Si imi era frica ca o sa simta umflatura burtii mele.

            -Tine mainile acasa, Bryan. Si lasa-ma in pace. Sigur gasesti vreo fetiscana care sa-ti ofere tot ce iti doresti.

            -Nu m-ai inteles, iubito, eu inca te doresc pe tine.

            Respiratia lui pe urechea mea ma facea sa ma cutremur; si nu de placere. Am incercat sa ma imping in maini si sa-l dau mai in spate, dar fara speranta. Era mult prea puternic pentru mine, iar eu eram epuizata din cauza ca-mi golisem tot stomacul cu cateva minute in urma.

            -Pacat ca eu nu te mai doresc pe tine. Treci peste.

            -Deci tu ai trecut peste mine. Hmm... si il doresti pe acel orfan.

            -Nu vorbi asa despre el, spun eu si simt cum nervi deja nu mai stau la locul lor. Esti doar un dobitoc, Bryan. Mi-ai ranit sentimentele si m-ai folosit. Imi e greata doar cand ma gandesc ca m-am lasat atinsa de tine, iar tu ti-o trageai cu altele.