Fii puternica

Capitolul 23

Kailey

            O parte din mine voia si alta nu voia. Oricat de mult s-ar fi luptat cele doua parti, cred ca tot aici se ajungea, ca partea care voia sa castige. Ar fi fost poate mii de argumente contra, dar macar unul pro si alegeam aceeasi varianta. Acel sentiment, cat de mic din mine, nu m-a lasat sa-l refuz. Si nici vocea lui rugatoare nu mi-a fost prea de ajutor, ca sa spun „nu".

            Trecusera 4 zile de cand nu-l mai vazusem pe Charlie. 4 zile in care nici nu mai vorbisem. Asta pana seara trecuta, cand el m-a sunat. Am fost uimita sa-i vad numele pe ecranul telefonului meu. Pana mi-am revenit din soc, cred ca deja se saturase de tonul de apel. Vocea mi-a sunat asa de ciudat, cand i-am raspuns, incat a stat cateva secunde sa-si dea seama daca chiar sunt eu. Si mi-a cerut sa ne vedem. Voia sa vorbeasca cu mine, dar nu mi-a dat mai multe detalii. Doar ca o sa vina azi sa ma ia.

            Si acum stau intinsa in pat, asteptand sa primesc mesaj de la el, ca a ajuns. Mii de intrebari imi apareau in minte. Oare ce voia sa vorbeasca cu mine? Oare se simtea vinovat pentru comportamentul lui de sambata? Ar fi trebuit, pentru ca pe mine m-au ranit cuvintele lui si, mai ales, privirile reci pe care mi le aruncase. Ma simtisem ca ultima ratata de pe pamant.

            Am tresarit cand au auzit un ciocanit in usa. Usa s-a deschis putin si am vazut fata lui Ken.

            -Charlie te asteapta jos, imi spune el, apoi pleaca.

            M-am ridicat rapid din pat si m-am privit inca o data in oglinda. Mi-am mai trecut o data mana prin par si mi-am aranjat bluza care se sifonase putin. Mi-am luat geanta si telefonul de pe pat, apoi am iesit din camera. Am coborat scarile incet, ca sa nu par vreo repezita, chiar daca voiam sa-l vad mai repede pe Charlie. Imi fusese dor de el; de ochii lui, de zambetul lui, de mirosul lui, de parul lui ciufulit. Cand am ajuns la baza scarilor, l-am vazut. Statea in hol si ma privea. Am simtit imediat acea caldura care-mi traversa corpul, ca de fiecare data cand eram in preajma lui. Zambetul lui perfect i-a aparut imediat pe chip, ceea ce m-a facut si pe mine sa-i zambesc. M-am apropiat cu pasi mici spre el, fara sa rup contactul vizual pe care-l facusem.

            -Buna, spune el incet.

            -Charlie, aud vocea mamei.

            Aceasta a venit repede spre el si l-a imbratisat. Sunt curioasa daca Charlie mai merge la sedintele cu mama. Oare i-o fi spus ceva? Sau cel mai probabil, mama l-o fi intrebat ceva?

            -Sa fiti cuminti, ne spune mama. Si sa veniti pana la cina. Andrew vine si in seara asta la noi.

            Am aprobat din cap, apoi am iesit din casa, cu Charlie pe urmele mele. S-a grabit inaintea mea, ca sa-mi deschida usa de la masina. N-am comentat nimic, cum fac la Bryan, si m-am urcat in masina. Aceasta a ocolit prin fata si s-a urcat pe locul soferului. A bagat cheile in contact si a pornit masina.

            -Cine e Andrew?ma intreaba acesta curios.

            -Un prieten de-al mamei din tinerete. E din Miami si a venit sa ne viziteze. Nu s-au mai vazut de 17 ani si au o gramada de povestit. Nu ma prea deranjeaza, ca mai aflu ce a facut mama in tinerete, spun eu razand.

            -Ce a facut mama ta in tinerete?intreaba Charlie.

            -S-a imbatat de vreo 2 ori, rau de tot, numai din ce am aflat eu. Si pe mine ma miroase mereu cand vin acasa dupa o petrecere, spun eu dandu-mi ochii peste cap. Si cu acest Andrew, l-a inselat pe tata. Adica a fost doar un sarut. Mama s-a dat de gol... daca as fi fost in locul ei, n-ar fi aflat nimeni.