Fii puternica

(II) Capitolul 17

Kailey

Alexa si Jake, uneori si Charlie, mi-au tinut mintea ocupata in tot acest week-end. Chiar daca ziceam ca totul e bine si acum nu mai am ce face, in interiorul meu stiam ca nu e bine. Facusem o greseala, o mare greseala, si trebuia sa suport consecintele. Cu acest lucru eram impacata, dar imi era al naiba de frica. Imi era frica de reactia parintilor mei, a intregii familii, a prietenilor si a cunostintelor. Simt ca o sa dezamagesc pe toata lumea. Pur si simplu vreau sa ma ascund undeva sa nu fiu vazuta.

Alexa si Jake au incercat sa se comporte normal, ca si pana acum, ignorand vestea la care au fost martori. Si Charlie incerca, dar nu prea-i reusea in fiecare caz. De multe ori mana ii ajungea pe abdomenul meu si imi aminteam ca acolo, in interiorul meu, se dezvolta un copil. Il intelegeam si pe el. O sa fie tata. Trei seri la rand, am stat in pat imbratisati, eu plangand, el ma mangaia incet, dar nu ne vorbeam. Niciunul dintre noi nu stia ce e de zis in astfel de situatii. Eram bulversati de aceasta veste.

Noptile mele aproape au fost albe. Poate mai atipeam cate un pic, dar in niciun caz nu aveam un somn lung si linistitor. Ganduri peste ganduri imi traversau mintea si ma zapaceau de-a binelea. Scenarii peste scenarii ale viitorului mi se creau, unele bune, altele rele. Nici Charlie nu dormea. Mereu era treaz si ma tinea la pieptul lui.

Nu am dat ochii cu parintii mei week-end-ul acesta. Nu cred ca puteam sa-i privesc in ochi din cauza rusinii care-mi acaparase corpul. Ma simteam de parca as fi avut scris pe frunte. In fiecare loc pe unde am umblat cu Alexa si Jake, simteam privirile oamenilor pe mine. Aveam impresia ca ei stiu ca sunt insarcinata. Dar era doar imaginatia mea paranoica. Atacurile de panica au fost prezente si ele pe parcursul week-end-ului.

Am tresarit cand am simtit o mana pe piciorul meu. Am intors privirea spre Charlie, caruia i se citea ingrijorarea pe chip. Am oftat, parca usurata dintr-un motiv necunoscut, apoi am privit prin parbriz. Am vazut o cladire in fata careia parcasem. La parter, pe geamurile prin care nu puteai sa vezi, era scris Cabinet ginecologic. Mi-am simtit din nou inima batand cu putere si stomacul incordandu-se. Charlie mi-a apucat mana, sarutand-o scurt, ceea ce m-a determinat sa ma uit spre el.

-Linisteste-te Kailey. Aceste atacuri de panica iti pot afecta sanatatea. A ta si a lui Bebe.

Imi repetase asta inca de la primul pe care l-am avut, vineri seara, cand ne-am dus la culcare. Si avea dreptate. Am inchis ochii si am inceput sa expir si sa inspir usor. Incetul cu incetul, inima mi s-a mai calmat si o mica relaxare imi acaparase trupul. Una foarte mica.

-Trebuie sa mergem la un doctor, spune Charlie incet. Sa vedem daca totul e in regula. Nu am putut sa te duc la spital, pentru ca exista posibilitatea sa ne intalnim cu Brianna sau Tyler. E un cabinet particular si o cunosc pe doctora. A fost prietena cu mama mea. Te rog, Kailey, sa nu refuzi initiativa.

-Ma bucur ca te-ai gandit la asta, spun eu zambindu-i slab.

Ca de obicei, avea dreptate. Trebuia sa fac un consult ca sa vad daca totul e in regula cu Bebe. Ne-am dat jos din masina, iar el si-a impleticit degetele cu ale mele. Mi-a oferit un sarut scurt pe buze, care mi-a oferit putina incredere in mine. Mi-a tinut usa si, cu o oarecare retinere, am pasit peste prag. Am intrat intr-o mica camera de asteptare. Pe peretii albi erau fel de fel de afise cu bebelusi sau alte informatii despre sarcina. Nu era nimeni in acea camera. Charlie m-a tras pana pe canapeaua alba din spatele unei masute din sticla, unde se aflau reviste.

Aveam privirea in gol si ma gandeam la ce o sa se intample cand o sa intru pe acea usa. Degetul mare a lui Charlie imi mangaia mana, ceea ce imi facea pulsul sa ramana la o viteza normala. Ma linistea atingerea lui. Dar inima a inceput iar sa-mi bata cand usa s-a auzit deschizandu-se. Am ridicat privirea si am vazut o femeie nu prea inalta, cu forme si satena cu parul strans intr-un coc. Avea putin peste 30 de ani. Ne-a facut semn sa intram, iar Charlie aproape m-a tarat pana la acea usa. Imi era frica. As fi vrut sa fug in directia opusa.