Fii puternica

Capitolul 9

Kailey

            Nu stiu ce se intampla cu mine, pentru ca ma comportam ciudat. Ramaneam fara replici impotriva lui Bryan si asta ma enerva la culme. Dar ce ma speria, era ca ma simteam bine langa el. Voiam sa stau in bratele lui si asta nu ma facea sa ma simt ca si prinsa intr-o colivie. Ma sarutasem cu multi baieti, dar nici unul nu imi oferise senzatia pe care o aveam cand eram cu Bryan. Simteam ca plutesc, picioarele mi se faceau de gelatina, iar cel mai probabil, daca acesta nu ma tinea strans lipita de el, cadeam pe jos. Toate aceste senzatii erau noi pentru mine si nu stiam daca sunt de bine sau de rau.

            Toata ziua cuvintele lui mi se derulasera in minte, „o sa te sarut la fel de incet peste tot". Simteam furnicaturi pe toata pielea, iar cand Bryan ma privea mai atent, aveam impresia ca pielea imi ia foc. Incercam sa nu bag in seama aceste senzatii, dar nu prea reuseam. In minte mi se creau fel de fel de scenarii, care nu ma lasau sa fiu atenta la ore.

            Si din aceasta cauza, uite-ma in masina lui Bryan, mergand acasa, cu o ora mai devreme de terminarea orelor. Rugamintea mea catre el, de a merge acasa, mai devreme, l-a lasat fara cuvinte. Eh, sa vada si el cum e. Dar acum eram si eu fara cuvinte. Stiam ca nu am facut un lucru prea bun, chiulind pentru a doua oara in nici o saptamana.

            Cand a oprit masina in fata casei, inima a inceput sa-mi bata cu putere. De ce naiba am facut asta? In acest moment, mintea mea cataloga aceasta idee ca fiind proasta. Si chiar era foarte proasta. Voiam acum sa-l rog sa ma duca inapoi la scoala, dar m-as fi facut de ras. Si as fi parut o idioata.

            M-am dat jos din masina, fara sa-l privesc. Calmeaza-te Kailey!imi repetam in minte. Cand am simtit o mana pe spatele meu am tresarit. Am intors privirea, iar Bryan ma privea cu un mic zambet pe chip. Ne-am indreptat spre casa si am descuiat usa. Ella era libera azi, deci eram singura acasa. Pentru o ora, cand o sa vina Kennedy. Am intrat in casa si simteam un nod in gat. Nu stiam ce gandeste Bryan in acest moment, dar eu voiam sa fug.

            -Vrei ceva de baut?intreb eu aproape soptit.           

            Am crezut ca nici nu m-a auzit, pana cand mi-a raspuns afirmativ. Am luat-o inainte spre bucatarie si m-am grabit sa-i pun un pahar de apa de la frigider. I l-am intins privind fix catre pahar. Apa din el se misca, datorita mainii mele care tremura. Bryan a apucat paharul. A luat o gura mica, apoi l-a asezat pe masa. S-a intors spre mine si ma privea atent.

            -Kailey, imi pronunta el numele, iar eu tresar. Ce se intampla cu tine?

            -Nimic, spun eu repede.

            -Poate nu te cunosc eu de mult, dar te-am vazut prin scoala. Nu cred ca ai tacut asa de mult niciodata. Si simt ca esti incordata.

            -Ce ai inteles tu din toata aceasta invitatie?intreb eu serios, dar cu teama in glas.

            Imi era frica de raspunsul lui. Ma studia atent si incerca sa-si gaseasca cuvintele. Sper sa nu raspunda in gluma, pentru ca frica mea se va transforma in nervi si sigur il dau afara din casa in suturi.

            -Vrei sa petrecem timp impreuna, singuri, spune el accentuand ultimul cuvant. Dar nu ma gandesc la prosti, continua el repede cand imi vede groaza de pe chip. Kailey, poate am zis ce am zis de dimineata, dar asta nu inseamna ca te vreau doar pentru asa ceva. Ti-am zis, imi place de tine pentru felul tau de a fi si vreau sa te cunosc. Daca  voiam pe cineva pentru activitate, nu te alegeam pe tine. Deci te rog, relaxeaza-te. Nu o sa facem nimic din ceea ce tu nu vrei.