Capitolul 32

1.7K 95 2
                                    

Kailey

            O priveam si nu-mi venea sa cred. Nu o recunosteam deloc. Parca ar fi fost cu totul alta persoana. Mereu a fost frumoasa, dar frumusetea ei era naturala, mostenita de la mama ei; acum era aranjata si era de 100 de ori mai frumoasa. Eu si Olivia facusem o treaba buna si sper ca-i va placea si ei. Am intors scaunul spre oglinda, iar cand Leah si-a vazut reflexia, a ramas cu gura cascata. S-a ridicat de pe scaun, apropiindu-se de oglinda mai mult.

            -Cum ati facut asta?intreaba ea inca admirandu-se.

            -Iti place?intrebam noi doua la unison.

            -Da!aproape tipa ea.

            A venit spre noi si ne-a imbratisat strans pe amandoua. Poate era ea micuta la inaltime, iar eu si Olivia mai inalte decat ea, dar ne-a cuprins pe amandoua in brate. Am indepartat-o repede, ca nu cumva sa-si strice machiajul sau parul aranjat. I-am zambit, iar ea s-a intors in oglinda sa se admire in continuare. Iar eu si Olivia am sarit spre masuta de machiaje, ca sa ne aranjam si noi. Acolo, cat de cat, ca sa nu o eclipsam pe Leah. Era ziua ei, aniversarea de 16 ani. O zi speciala pentru ea si o seara de distractie pentru restul.

            Dupa ce ne-am terminat si noi machiajul si aranjatul parului, am ajutat-o pe Leah sa se imbrace in rochia pregatita. Era fara bretele, un albastru deschis, ca cerul de vara, care se potrivea perfect cu ochii ei. De la bust pornea cu multe pietricele, iar in partea taliei se mai rareau. Apoi fusta era foarte infoiata, ajungandu-i pana aproape de glezne. In picioare purta niste platforme inalte, care se legau in jurul gleznei. A optat pentru platforme, pentru a fi cat mai inalta.

            -Esti superba, spun eu minunandu-ma de printesa care-mi statea in fata.

            -Superba e putin spus. Nu gasesc cuvant sa descriu, spune Olivia.

            -Multumesc. Datorita voua arat asa.

            Aceasta a facut o pirueta, lansad volanasele sa se ridice. Ne-a zambit dragastos. Nu-mi venea sa cred ca are 16 ani. Mereu a fost verisoara mea mai mica, si asa va ramane, dar pentru mine varsta de 16 ani mi se pare un pas important si te face sa pari mai mare. Dar ea inca mai are chipul de copil.

            Eu m-am imbracat intr-o rochie mov, tot fara bretele, care venea stransa pana la talie, apoi cadea larg pana putin deasupra genunchilor. Olivia purta o rochie cu bretea doar pe o parte, iar in rest era in genul alei mele, doar ca de culoarea piersicii. Ne-am cautat amandoua tocuri cat mai mici, ca sa nu eclipsam prea rau pe Leah cu inaltimea.

            Noi 3 ramaseseram ultimele acasa, ca sa o putem duce pe Leah la restaurant si sa fie cu totii surprinsi. Am coborat toate 3, apoi am iesit din casa, urcandu-ne in masina. Eu eram soferinta in seara asta. Am pornit spre restaurantul unde se tinea petrecerea. De abia asteptam sa le vad fetele celorlalti. Ar trebui sa filmez momentul, pentru ca niciodata Leah nu a fost asa de aranjata. Cum am mai zis, era ziua ei, ea trebuia sa fie in centrul atentiei.

            -Esti gata?o intreb eu pe Leah, care era in dreapta mea, cand ajungem la destinatie.

            A dat usor din cap, dar ii simteam emotile. M-am incruntat spre ea.

            -Unde e increderea, domnisoara? Ori spui un da hotarat, ori arunc cu apa pe tine, o amenint eu.

            Am auzit chicotul Oliviei de pe bancheta din spate.

            -Da!spune Leah. Sa inceapa distractia!

            -Asta-i atitudinea.

Fii puternicaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum