Capitolul 18

1.9K 106 7
                                    

Kailey

            Camasa in carouri, blugi si cizmele western, care erau aruncate prin pod. Mai aveam nevoie de un lasou, o palarie si eram o cowgirl autentica. Si de un cal si de vaci. M-am privit in oglinda si imi placea cum imi statea. Purtasem cizmele o singura data, la un Halloween, dar atunci restul tinutei era mai sumara.

            Charlie avea o surpriza pentru mama si implicit ne-a invitat si pe restul. Singurele indicii pe care mi le-a spus au fost: liniste, aer curat si fara semnal la telefon. Ultima parte mi-a facut cerul sa-mi daca in cap. Eram dependenta de telefon... cum as putea sa stau cateva ore fara semnal? Asta e un test de supravietuire. Si pe langa asta, mi-a dat si cod vestimentar de respectat. M-am conformat de data aceasta, nu ca la strangerea de fonduri a mamei. Dar macar de data asta, camasa rosie in carouri mergea sa o port.

            Mi-am luat o vesta de blana pe mine, mi-am bagat cele necesare intr-o gentuta, apoi am coborat. Restul erau jos si ma asteptau. Cu toti erau imbracati in camasi cu carouri, iar mama avea si ea cizme. Un suras mi-a scapat printre buze.

            -Zici ca suntem scosi dintr-un film western, spun eu.

            -Avem cod vestimentar, ce sa faci, spune tata razand.

            -Nu fiti rai. Charlie sigur ne pregateste ceva frumos. Acum hai sa mergem, spune mama.

            Am iesit din casa si ne-am urcat toti in masina. Tata a bagat adresa pe GPS, apoi am pornit la drum. Aveam de mers cam jumatate de ora. Am preferat sa-mi bag castile in urechi si sa ascult muzica. Si implicit sa ma gandesc la ce ne pregateste Charlie. Ieri ma distrasem la centru, impreuna cu copiii si Charlie. Am stat mai mereu in preajma lui si l-am admirat. Era comunicativ cu cei mici si acestia il placeau la nebunie.

            Dupa ce am plecat de la centru, cum am ajuns acasa, telefonul a inceput sa sune. Initial nu am vrut sa-i raspund, pentru ca stiam ce urmeaza. Un interogatoriu marca Olivia Jones. De abia la al doilea apel, i-am raspuns, pentru ca stiam ca nu va renunta. Si a trebuit sa-i spun cu cel mai mic detaliu, cum ne-am cunoscut, cum a evoluat relatia de prietenie si tot felul. Si inevitabil, a inceput cu teoriile ei, de genul „il placi", „te place", „il inseli pe Bryan". Si a trebuit sa stau pe putin o ora, sa-i explic ca Charlie e doar un prieten, iar Bryan e iubitul meu si asta nu se va schimba. Stiam ca nu am convins-o cu argumentele mele, dar macar s-a lasat induplecata si a incheiat discutia. Mai mult nevoita, pentru ca Arina o chemase sa o ajute la cina.

            Simteam o durere groaznica de cap, dupa ce am inchis telefonul. Olivia mi-a facut neuronii vraiste si tot nu am scos-o la capat cu ea. Stiam ca asta e doar inceputul si cum o sa fac un pas gresit in prietenia cu Charlie o sa sara cu gura. Mereu ii place sa aiba dreptate si spre ghinionul meu, si eu sunt la fel. Nu vreau sa o las pe ea sa aibe ultimul cuvant sau cel mai rau, sa ajung la cuvintele ei.

            Charlie era un prieten. Ma simteam bine in preajma lui si acesta era motivul pentru care voiam sa petrec timp cu el. Era amuzant, de treaba si nu aveai cum sa te plictisesti cu el. Poate ramaneam blocata in fata lui, pentru ca acei ochi superbi ma intimidau, iar statura lui inalta si bine facuta la fel. Nu aveam cum sa neg ca nu e frumos, pentru ca era un zeu intruchipat. Dar exista si Bryan. Si el era superb si ma simteam bine in imbratisarile lui si iubeam saruturile lui care ma lasau fara suflare. Si Bryan ma intriga, ma provoca la replici taioase, care mie imi plac. Cu Charlie nu puteam sa fiu rea nici daca voiam.

            Am simtit cum cineva imi smulge casca din ureche si intorc repede capul. Ken mi-a zambit fortat, apoi mi-a lasat casca in jos. Am privit spre mama, care ma privea cu o expresie amuzata. Atunci mi-am dat seama ca ajunsese. Cand a trecut timpul asa de repede? Mi-am scos castile repede din urechi si le-am bagat in geanta, apoi am coborat din masina. M-am uitat in jurul meu. Totul era verde. Campurile, copacii. Verde cat vedeai cu ochii. Intr-o parte se vedea o cabana mai mare, iar in spatele ei se vedea alta constructie tot din lemn, foarte lunga.

Fii puternicaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum