Fii puternica

(II) Capitolul 19

Kailey

            Cand nu era langa mine timpul trecea asa de greu, iar cand era ai zice ca ne miscam cu viteza luminii. Stiam ca azi o sa plang. Incercam sa ma impac cu gandul, dar era prea greu. E a zecea zi in care Charlie e langa mine, iar azi trebuie sa plece. Cum sa suport eu acest gand? Nu voiam sa plece, pentru ca aveam nevoie de el aici. Mai ales acum... cand sunt gravida. Cand starile mele de spirit se schimba mai rau ca pielea unui cameleon pe o plansa de Twister. Si sa nu mai vorbesc de poftele pe care le am. Cel putin greturile au mai disparut putin.

            -Kailey!aud o voce cunoscuta printre zumzetele din aeroport.

            Nici nu am apucat bine sa ma ridic de pe scaun, ca am fost imbratisata strans. Am recunoscut-o imediat si mi-am aruncat bratele in jurul ei.

            -Ce faci? Cum mai esti? Cum e el sau ea? Te simti bine? El, ea e bine?ma asalteaza Alexa cu intrebari.

            -Nu o baga in seama. Zborul cu avionul nu-i face prea bine. O innebuneste mai mult decat e ea deja, spune Jake razand din spatele ei.

            Alexa s-a intors spre el si sigur i-a oferit o privire nu prea dulce. Jake imediat s-a crispat si si-a lasat ochii in jos. Aceasta s-a uitat din nou la mine, chipul fiindu-i ca de ingeras.

            -Sunt bine. Bebe e bine.

            -Perfect. Asta e cel mai important. Hai sa mergem. Deja nu mai suport aglomeratia. Si sunt obosita. Vreau la camin, sa ma trantesc in pat si sa dorm pana maine.

            Alexa si-a strecurat bratul pe dupa cotul meu si m-a tras afara din aeroport. Charlie si Jake au ramas in urma tragand de bagaje. Ne-am urcat in masina lui Charlie din parcare, apoi am plecat spre apartamentul lui. Trebuia sa-si ia si el bagajul, apoi pleca direct de la mine de acasa. Inca de acum incercam sa-mi tin lacrimile in frau si cu greu reuseam.

            Fusese o saptamana minunata. Ignorand vestea aflata, acea vizita la ginecolog si teama din mine ori de cate ori eram cu parintii, totul a fost perfect alaturi de Charlie. Ma facuse sa ma simt bine ori de cate ori eu eram trista. Ma facuse sa zambesc cand plangeam. Mi-a fost alaturi in fiecare minut si asta facea ca iubirea mea pentru el sa creasca. Crestea considerabil, iar asta facea ca despartirea de azi sa fie groaznica.

            -Cum a fost acasa?intreaba Charlie. Ati dat vestea ca sunteti impreuna?

            -Da, spune Alexa. Stiau de ceva timp ca formam un cuplu. De Ziua Recunostintei am mers cu parintii mei acasa la Jake. Imi fusese frica de ziua aceea, dar a iesit foarte bine. Nu a fost niciun incident neplacut, rade ea.

            -La voi cum a fost?intreaba Jake.

            -Anul acesta a fost randul familiei mele sa tina cina, deci ne-am strans cu totii la mine. Matusi, unchi si verisori. Plus niste prieteni foarte apropiati de familie, dar pot sa-i cataloghez ca matusa si unchi. A fost frumos pentru ca anul acesta ni s-a alaturat Charlie, spun eu si il privesc zambind.

            -Le-ai dat vestea alor tai?intreaba Alexa cu voce scazuta.

            -Nu!raspund eu rapid si-mi intorc privirea. Nu am curajul necesar si imi e frica ca o sa ma puna sa-l avortez. Nu vreau asta. O sa astept pana nu mai pot sa ascund. Si sper ca atunci sa nu mai fie nimic de facut.

            O liniste s-a asternut in masina. Era o idee nebuneasca sa nu le spun, dar nu aveam de ales. Chiar daca Bebe a fost o greseala, a fost o greseala facuta din dragoste, iar el nu are de ce sa plateasca pentru greseala noastra. El nu trebuie sa moara pentru ca noi am fost neatenti. Mereu mama m-a invatat ca familia e cea mai importanta, iar acum Bebe o sa fie din familie.