Kailey
Am gemut in sinea mea cand am auzit soneria telefonului. Am cotrobait dupa el prin pat si fara sa deschid macar ochii sa vad cine e, am raspuns. Am mormair un Alo adormit, ceea ce a facut ca cel de la capatul liniei sa amuteasca.
-Kailey, esti bine?recunosc vocea lui Charlie.
Am afirmat printr-un mormait. Nu aveam puterea suficienta sa spun nici macar un amarat de „Da". Din nou s-a lasat linistea, iar eu cu greu mi-am deschis ochii si am fost orbita de lumina din camera. Am gemut frustrata si am inchis din nou ochii.
-Dormeai? Imi pare rau ca te-am trezit, dar nu ai dat niciun semn de viata de cand ai venit de la scoala.
-M-am pus in pat si am adormit fara sa vreau. Eram obosita. Si nu ma simt nici prea bine.
-Cum nu te simti bine? Ce s-a intamplat?
-Nu stiu, mormai eu. Am vomitat absolut tot ce am mancat azi si imi e rau. Ma doare capul si ma simt slabita. Dar nu-ti face griji. O sa-mi treaca.
-Cum sa nu-mi fac griji? O sun pe Kaitlyn sa vina la tine sa vada ce ai.
-Oare ce am Charlie?intreb eu ironica. Nu o suna. O sa-mi treaca acum ca am dormit. Ma duc sa incerc sa mai mananc ceva.
-Atunci o sun pe Olivia sau Leah sa vina sa stea cu tine. Sau mai bine ambele. Hai incearca sa te duci sa mananci ceva si ma suni dupa. Intre timp le sun eu pe fete.
-Nu-i nevoie, sar eu repede cu gura.
-Nu comenta. Ai nevoie de companie. Sau vrei sa vin eu la tine?
-Charlie, sunt okay, pe bune. Nu e prima oara cand ma simt asa. Stai calm, o sa treaca. Ramai in Princeton.
-Of, ce ma fac eu cu tine, ofteaza el. Bine, daca asta vrei, dar pe fete tot le sun. Acum fugi sa papi ceva. Ai grija de tine. Te iubesc.
I-am raspuns si eu, apoi i-am inchis. M-am intors pe spate si am deschis ochii fixand tavanul. Am dat sa ma ridic, iar cand am ajuns in sezut am simtit cum toata camera se invarte cu mine. Am scuturat din cap, apoi m-am ridicat usor in picioare. Pentru o secunda mi-au tremurat picioarele, dar apoi mi-am gasit echilibrul. Am respirat adanc, apoi m-am indreptat spre usa.
Ajunsa in dreptul scarilor, m-am prins de balustrata, apoi am privit in jos. Privirea mi s-a incetosat rau de tot si mi-am simtit cum tot corpul imi cedeaza. Picioarele mi s-au facut de gelatina, la propriu, si am simtit o durere ce mi-a cuprins partea din fata a corpului. Corpul meu facuse contact cu scarile, si am simtit cum m-am rostogolit de-a lungul lor, lovind podeaua de la parter.
Si apoi negru.
Kaitlyn
Am auzit o bubuitura si aproape am scapat bolul pe care-l spalam. L-am lasat in chiuveta, apoi am iesit din bucatarie in graba. Ajunsa in dreptul scarilor am simtit ca mor. Tot corpul a inceput sa-mi tremure cand mi-am vazut fiica pe jos. M-am apropiat de ea si m-am pus in genunchi, cuprizandu-i capul. Alt soc mi-a traversat corpul cand am vazut sangele care-mi murdarea palma.
-Kailey, aud o voce tipand si ridic capul.
-Suna la salvare, tip la Ken care era la baza de sus a scarilor. Kailey, te rog, trezeste-te, imi rog fiica cu lacrimi in ochi.
CITEȘTI
Fii puternica
RomanceAnii au trecut, iar Kaitlyn s-a schimbat. Nu mai e ea cea care lasa privirea in pamant, acum ea ii ajuta pe altii sa-si tina capul sus. Si pe copiii ei i-a invatat la fel, sa aiba incredere in ei. Uneori, poate au prea multa incredere in ei; nu mai...