Fii puternica

Capitolul 22

Kaitlyn

            Mainile lui imi mangaiau incet spatele si ma faceau sa ma cutremur. Buzele lui erau impreunate cu ale mele, intr-un sarut plin de dorinta. Avea acelasi efect asuprea mea ca intotdeauna si asta ma bucura. Ma simteam tanara. Mi-a cuprins fundul cu palmele si m-a ridicat imediat, iar eu mi-am incolacit picioarele in jurul lui. S-a departat putin de buzele mele, incat sa luam o gura de aer.

            -Cand copiii nu-s acasa...

            -Parintii joaca pe masa, continui eu razand si il sarut din nou.

            Dintr-o data usa de la intrare s-a auzit. Am injurat in minte, chiar daca nu-mi statea in fire sa fac asa. Oare cine e? Kailey e cu Bryan, iar Ken a plecat acum cateva minute. M-am foit in bratele lui Kevin, iar acesta m-a lasat jos, revenind cu picioarele pe pamant.

            -Mama, aud vocea fiicei mele, te cauta cineva.

            M-am incruntat instant. Oare cine e? M-am uitat la Kevin, care parea la fel de mirat ca si mine. Am iesit amandoi din bucatarie, ajungand in holul din fata usii. Am ridicat privirea spre barbatul de langa fiica mea, iar ochii mi s-au marit imediat. Acel zambet era neschimbat. Era la fel ca de fiecare data cand il vedeam. Trecusera atatia ani, dar el parea la fel de tanar ca intotdeauna. Parul blond inca ii era ciufulit, iar pielea bronzata ca de fiecare data inca era prezenta. Si ochii. Acei ochi verzi ma priveau cu atata uimire, dar si fericire. M-am apropiat de el, iar acesta a deschis larg bratele, cuprinzandu-ma intr-o imbratisare. M-a ridicat cu usurinta, iar picioarele mele nu mai atingeau podeaua. Am ras incet si dadeam din picioare.

            -Esti neschimbata, spune el dandu-mi drumul din imbratisare. La fel de frumoasa ca intotdeauna.

            -Si tu ai ramas la fel, Andrew.

            Am auzit un zgomot ciudat si am intors privirea spre Kailey, care arata de parca a vazut o fantoma. Isi acoperise gura cu palmele, dar ochii ii erau asa de mariti, de ziceai ca o sa-i iasa din orbite. O mica incruntatura mi-a aparut pe chip, pentru ca nu intelegeam ce se intampla cu fiica mea.

            -Deci tu esti Andrew?intreaba aceasta uimita. Cu tine l-a inselat mama pe tata?!spune mai mult ca o afirmatie.

            Oh, doamne. Imi venea sa intru in pamant de rusine. Simteam cum ma inrosesc si voiam sa-mi ascund fata cu palmele. M-am uitat la Andrew. Acesta se uita la Kailey cu atentie si cu un zambet pe chip. Si-a intors privirea spre mine si a inceput sa rada incet.

            -Mama ta nu a inselat pe nimeni, ma apara el. A fost doar un sarut, de care ma declar vinovat, spune el si ridica mainile in semn de predare. Oricum, Kevin e intelegator.

            Mi-am intors privirea spre sotul meu, care nu ne privea prea frumos. Pana la urma incepuse sa se inteleaga cu Andrew si nu mai avea probleme cu el. Se uita cam urat doar cand acesta imi facea complimente sau ma lua in brate. M-am apropiat de el si mi-am fluturat putin genele, zambindu-i dragastos. S-a aplecat spre mine si mi-a furat un pupic scurt.

            I-am facut semn lui Andrew sa ne urmeze si am facut cativa pasi spre canapeaua din living. Acesta s-a asezat pe un fotoliu, iar Kailey pe celalalt. Inca il privea uimita, de parca ar fi cine stie ce vedeta. Kevin s-a asezat pe canapea si m-a tras si pe mine langa el, tinandu-mi mana protectiv pe talie.

            -Ce surpriza mi-ai facut, spun eu catre Andrew. Au trecut atatia ani.

            -17 ani. Ultima oara cand ai venit in Miami, erai gravida. Inca am imaginea cu tine, cu burta mare.