DNA | Zayn Malik

Capitolul 1

Uşile clubului se deschideau din ce în ce mai des. Bărbaţi mediocri, care veneau ori să joace poker, ori să se răsfeţe cu trupul unei fete inocente, ori să le privească pe profesioniste cum se mişcă pe muzica lui Snoop Dogg, Timbaland sau P.Diddy, se găseau peste tot. Mie, muzica asta asurzitoare îmi producea o senzaţie de dezgust, ştiind că în curând, va trebui să ies şi eu şi să îi “răsfăţ” pe aceşti beţivi cărora soţiile nu le mai fac toate poftele. Se vor mulţumi, însă, doar privindu-mi formele, întrucât eu sunt o ospătăriţă... deocamdată.

Când am ajuns, o singură sursă de lumină îmi arăta calea. Restul erau stinse, în special în separeurile din stânga, unde intrau doar cei care sunt într-atât de norocoşi încât să se poată bucura de trupul uneia din “angajate”.

- De ce mai eşti încă aici? mă întreabă cel pe care l-am văzut în faţa închisorii, observând că eram în hainele mele de acasă, şi nu cele în care trebuia să fiu îmbrăcată.

- De ce întrebi, vrei să plec? întreb eu pufnind sarcastic.

Acesta a fost încă un pas greşit; s-a uitat cruciş la mine, apoi mi-a tras o palmă care să mă trezească la realitate. Mi-am dus repede mâna în zona lovită şi am frecat-o puţin. El a început să râdă, apoi a zis:

- Glume de-astea le faci cu oricine altcineva, dar nu cu mine. Ai înţeles, mucoaso? Să nu se mai repete. Treci în cabină, schimbă-te şi du-te să mulţumeşti clienţii, că nu te-am salvat ca tu să mă iei de prost.

Am mers în partea dreaptă, unde se aflau câteva încăperi amenajate pentru fetele care lucrau aici. M-am ascuns într-una din camere şi am început să plâng. Uram cum eram tratată, adică ca o curvă. Începea aproape să îmi fie dor de cele trei săptămâni petrecute în închisoare. Chiar dacă şi cei de acolo erau libidinoşi şi îmi făceau tot felul de avansuri, când îi refuzam, plecau. Dar aici... trebuie să mă duc eu la ei şi să le fac avansuri, iar dacă vreunul din ei mă refuză, voi fi considerată cea mai norocoasă fată din lume.

- Eve, haide odată sau vin şi sparg uşa! ţipă descreieratul ăla la mine.

- D-d-da, vin, mă bâlbâiam eu printre suspine.

M-am ridicat de pe scaunul pe care stăteam şi am început să mă învârt prin cameră, căutând măcar un tricou care să fie mai rezonabil, sau măcar o fustă care să treacă de fese. Însă tot ce puteai găsi acolo erau maiouri scurte şi fuste care nici măcar nu puteau fi numite aşa, erau doar bucăţi de material pe care trebuia să le pui ca să îţi acoperi lenjeria, care oricum va fi descoperită mai devreme sau mai târziu.

Am închis şi ultima capsă a sutienului meu privindu-mă pierdută în oglindă. Hainele îmi acopereau micuţe părţi ale corpului, iar părul era prins sus în aşa fel încât sânii mei să nu fie acoperiţi în nici un fel.Tocurile de aproximativ şaisprezece centimetri mă făceau să mă dezechilibrez, dar nu aveam alternative.

Cum am ieşit, un bărbat solid, bine făcut şi cu un tatuaj enorm pe gât mă urmărea. Îmi făcea scârbă, poate mai mult decât ar fi normal, însă chiar nu am chef să vină iar turbatul ăla şi să îmi dea o palmă, aşa că l-am întrebat pe uriaşul cu tatuaj:

- Căutaţi ceva?

- Da, dragă, îmi răspunde el. Te caut pe tine.

La auzirea acestor cuvinte, inima şi-a încetinit bătăile, urcând până în gât. Era prima mea seară aici. Deja trebuia să fiu "agăţată"?

Leopardul uriaş, tatuat pe gâtul lui, părea că are acelaşi zâmbet pervers. În câteva secunde, m-a ţintuit la perete, începând să îmi sărute gâtul. Mâinile lui îmi ţineau strâns încheieturile fragile şi nu puteam să fac nimic cu ele pentru a putea riposta. Nici măcar scâncetele mele nu l-au impresionat, chiar din contră: a pufnit în batjocură şi a zis: