DNA | Zayn Malik

Capitolul 60

Incerc sa ma duc spre un alt colt al intinderii asteia. Spectacolul asta s-a terminat, nu imi place sa fiu in centrul atentiei. Sa ii vad cum se uita la mine, gata sa ma faca prada lor atunci cand ma astept mai putin. Privire lor sunt ca cele ale unor vulturi, ma masoara in doua secunde si lacomia lor intrece orice. Cu totii au cate ceva de barfit, si nu inteleg de ce toata tevatura asta doar pentru ca sunt iubita lui Caden. Pana unde vor ajunge toate aceste vorbe rele? Au ceva de castigat daca ma vor barfi incontinuu? Ma indoiesc. Dar e bine sa stii ca, totusi, cineva face asta. Sunt persoanele inferioare, din spatele meu, carora, apropo, acolo le este locul: in spatele meu. 

Merg linistita cu capul sus, gata sa le infrunt privirea. Caden vine dupa mine si imi prinde incheietura, iar eu ma opresc pentru doua secunde. Il vad cum se uita la mine intr-un fel ciudat, nu stiu ce ar putea sa insemne asta. 

- Haide cu mine, imi sopteste.

Bataile inimii mele accelereaza si nu stiu cat de corecta ar fi decizia asta. Unde o sa merg cu el si ce o sa imi faca? Ei bine, stiu sigur ca nu o sa jucam sah.

- Mai intai imi spui unde. 

Ii sustin privirea si cuvintele mele sunt hotarate, accentuate. Nu ma pot avanta asa cu el. La naiba, il cunosc de cel mult o ora. 

- Pai de ce nu vii si afli singura? 

Tonul lui misterios ma face sa imi pun cateva semne de intrebare. Incrunt sprancenele si incep sa bat din picior, dar el ma ignora. Inainte sa mearga, se uita la mine doar ca sa se asigure ca il urmez. Pasii mei sunt lenti si sovaitori in timp ce ajungem o masina, cred ca este masina lui. Imi face semn sa urc si ezit de mai multe ori.

- Ei haide, doar n-o sa te astept zece ani, urca odata.

Deschid portiera masinii si ma urc, punandu-mi apoi centura de siguranta. Numarul semnelor de intrebare a crescut la cateva milioane. Nu cred ca ar fi in stare sa imi faca ceva. Oricat de periculos ar parea, nu il cred in stare. La naiba cu mine si cu faptul ca insist sa vad ceva bun in fiecare persoana. Sunt curioasa, sunt nerabdatoare. Poate ca ar trebui, totusi, sa las tot in spate si sa dau naibii intrebarile si nelamuririle. Eu sunt stapana pe cine sunt si nimeni altcineva nu are dreptul asupra mea. Am fost destul de curajoasa si nebuna incat sa ma urc pe roata aia, si am avut destula forta. Nu vad, deci, ce m-ar opri in cazul in care Caden ar indrazni sa imi faca ceva. 

Inainte sa urce in masina, il vad cum isi aprinde o tigara din pachetul aproape terminat si vorbeste cu cineva, insa nu pot sa il aud. Si totusi sunt mai mult ca sigura ca eu sunt subiectul de discutie. De ce atata mister, totusi? Care este marele secret ce se afla incuiat in cufar? Si ce trebuie sa fac ca sa il deschid?

Se urca repede si baga cheia in contact, apoi goneste rapid pe un drum laturalnic.

- De ce atata graba?

Rade zgomotos si nu inteleg motivul. Drumul este linistit, neaglomerat si incetineste treptat. Isi pune mana pe piciorul meu stang si il maseaza. Mi-as fi dorit sa simt ceva la atingerea asta, sa ma conving singura ca nu sunt un obiect fara sentimente, dar, oricat mi-as dori, nu imi trezeste nicio emotie. Este totul diferit aici, nu ii pot simti sufletul, este ca si cum ar fi acoperit de un fum negru si inecacios, fara cale de scapare. Sufletul lui e negru, nu il pot vedea. De-asta nu are cum sa imi dea acei fiori atat de vestiti, pe care i-am simtit nu demult cu o singura persoana. 

Masina se opreste in jurul unei curbe, iar drumul este acoperit de o padure. Caden se uita la mine si imi zambeste intr-un mod pervers. Inima mea bate mai tare, mult mai tare. Acum stiu cu siguranta ce vrea de la mine si cred ca ar fi normal, doar sunt iubita lui. Atunci de ce inca astept sa fie un cosmar, iar in doua secunde sa ma trezesc?