DNA | Zayn Malik

Capitolul 43

Capitolul 43

Lumina slaba imi atinteste ochii fortandu-ma sa ii deschid. Gem, intinzandu-ma pe tot patul si torcand ca o pisica. Prima zi departe de Zayn. Inchid ochii cand amintirile de seara trecuta imi navalesc mintea. Am adormit cu greu,singurul lucru ce m-a ajutat a fost tricoul lui care inca sta pe mine, insa acel simplu material nu umple golul din inima mea. Un gol ce sta acolo probabil de mult timp insa eu am fost mult prea ocupata sa il observ. E o amintire atat de dureroasa imaginea lui cu acea fata. Nu, nu , nu te gandii la asta, nu te gandii la el.

Mirosul dulce de clatite si scortisoara imi invaluie simturile atunci cand cobor scarile.Mama. A trecut doar cateva zile de cand nu am vazut-o insa pare sa fi trecut atat de mult, mi-a fost dor de ea, mult mai dor decat credeam vreodata ca imi va fi. Imi trag cu greu picioarele spre bucatarie incercand sa arat cat de cat decent insa sunt sigura ca nu imi reuseste. Dusul deabea ce m-a relaxat putin si sunt sigura ca am nevoie de mult mai mult de atat pentru a-mi revenii. Ai nevoie de el. Vocea mea interioara se trezeste la viata dandu-mi batai de cap de dimineata. Mama sta cu spatele la mine pregatind ceva la bucatarie. Zambesc, dandu-mi seama ca a trecut ceva timp de cand nu am vazut-o asa. 

- Ma bucur ca esti acasa iubito.

Deschid usa de la frigider scotand sucul de portocale cu siguranta pregatit tot de ea. Nu stiu ce sa ii spun. Ma bucur sa fiu acasa?Cu siguranta ma bucur sa o vad, acasa nu mai e acasa fara mama insa tinand cont in ce circumstante m-am intors as spune ca nu, nu ma bucur ca sunt acasa. Nu ii raspund nimic, in schimb ii ofer un zambet micut in timp ce imi torn suc intr-un pahar. 

Ea se intoarce cu fata spre mine punand pe masa o farfurie plina de clatite. Stomacul imi chioraie si il pot auzii de aici insa nu sunt sigura ca pot manca ceva. Ar trebui sa inghit macar o clatita tinand cont ca nu am mai mancat nimic de ieri dimineata, si atunci am mancat pentru ca m-a fortat Zayn. E incredibil cum fiecare lucru ma duce la el. Oftez si ma asez la masa luand o gura din sucul meu. Mama ma priveste din picioare cu o ceasfa de cafea in mana.

- Am auzit ca ai dat probele pentru facultatea de sport din New York, mi-a spus mama cu un zambet cast.

Probele. Am uitat complet de ele. 

- Ah, da... am spus incet.

- Speram sa imi spui tu despre ele, continua ea.

Inghit in sec. Am uitat. Am uitat sa ii spun mamei despre probe. Stia ca vroia sa le dau, ca vroiam sa merg la facultatea din New York insa nu stia de probe, sincera sa fiu la cat de aiurita am fost in ultima perioada proabil nici eu nu mi-as fi amintit daca Britt nu mi-ar fi spus.

- Imi pare rau, am uitat. Am spus evitandu-i privirea.

Se apleaca tragandu-si scaunul si asezandu-se langa mine. Ma simt atat de incomod acum. Simt durerea cum pulseaza din nou in pieptul meu insa incerc sa nu ii ofer vreo importanta. Mama mai ia o gura din cafeaua ei continuand sa ma priveasca.

- El stie?

Ochii mei se inchid si simt ca o sa izbucnesc in plans din nou. Oh Zayn. Nici macar nu stiu cum ar fi reactionat daca i-as fi spus de aceste probe, dar pot spune cu siguranta ca nu ar fi fost foarte incantat. 

- Nu, murmur aproape intr-un planset.

Strang cu putere paharul cu suc, imagini cu el revenindu-mi in minte.Totul a fost o minciuna. Am crezut ca vorbele lui sunt adevarate cand el defapt nu facea altceva decat sa rada de mine. Acum ma intreb daca Niall stia. Noral, doar ii este prieten, si unul dintre cei mai apropiati din cate vad. Imi musc buza inferioara incercand sa opresc lacrimile si spre uimirea mea imi reuseste. Mama isi pune mana peste a mea strangand usor.