DNA | Zayn Malik

Capitolul 48

Din perspectiva lui Zayn

Raman nemiscat dupa plecarea ei. Sangele de pe tricoul meu parca mi-a inghetat fiecare muschi. Inchid ochii pentru cateva secunde si atunci ea apare din nou plina de sange. Pumnii mi se inclesteaza ma las sa cad pe parchet. Incep sa respir greu privind inca lichidul rosu de pe parchet. Imi trec rapid o mana prin par in timp ce indepartez tricoul patat si luand altul. Iau cheile si pornesc spre casa ei desi ceva imi spune ca nu o voi gasi. O sun, insa nu raspunde. La dracu.

Inghit in sec cand ochii ei de un albastru sters isi fac din nou aparitia in mintea mea. Unde este? Ma invart cu masina de trei ori pe langa casa ei insa nu se intampla nimic. Luminile sunt stinse, parcarea e goala. Ceea ce inseamna un singur lucru, nenorocitul a dus-o la el acasa. Strang puternic volanul, in timp ce il sun pe Niall care raspunde dupa al treilea apel.

- Am nevoie sa localizezi telefonul lui Eve, tu te pricepi la asemenea porcarii asa ca fa-ti treaba.

- Frate nu crezi ca ar trebui sa ii dai putin spatiu?

- O sa ai tu nevoie de spatiu daca nu taci dracu' din gura aia si nu afli unde e.

Inchid apelul imediat ce stiu adresa. Intorc masina brusc apasand pe acceleratie. Simt cum nervii imi curg prin vene iar daca ea este acolo il voi termina. Telefonul imi suna din nou si din nou insa nu ma obosesc sa mai raspund. Nu si in seara asta, se vor descurca fara mine. Asa am pierdut-o pe ea, o singura secunda am scapat-o din ochi si totul s-a distrus. Sunt contient ca asa e mai bine, nu mi-as putea imagina ce s-ar intampla daca ei ar ajunge la ea. S-ar apropia suficient de mult incat sa ma ma distruga pe mine.

Imi umezesc buzele cu limba cand parchez in fata casei lui. Masina ii sta parcata in curte asa ca e locul bun. Lumina este aprinsa lucru ce imi da fiori. E cu ea? O atinge, o saruta? Ma apropii cu pasi rapizi de usa cand se deschide dintr-o data. Cu siguranta nu pentru mine, insa tipul iese rapid indreptandu-se spre masina. Ii prind gulerul tricoului izbindu-l de perete. Scranceste la contact lucru ce ma face sa rad.

- Ma asteptam la altceva de la tipul care incearca sa-mi ia fata.

Se incrunta insa nu incearca sa ma indeparteze. Acum ma intreb daca poate. Este un cam de aceasi inaltime cu mine iar masa musculara ii este destul de dezvoltata. Cunosc tipii de acest gen. Baiatul incurabil, romantic care umbla cu flori si ciocolata.

- Fata ta? Pufneste, rupandu-mi prizele de pe guler. A fost.

Fata lui se intoarce instantaneu cand pumnul meu o loveste. Isi pierde echilibrul insa se sprijina de perete. Ii prind din nou gulerul lovindu-l inca o data. Sangele tasneste din buza lui inferioara din nou pe tricoul meu. La dracu. Azi nu e ziua mea. Ii prind gatul incepand sa strang. Fata lui se albeste si incepe sa tuseasca. Sangele ii picura din gura pe incheietura insa nu ma pot oprii. Continui sa strang stransoarea cand corpul lui incepe sa se miste. Incearca sa ma loveasca insa ma retrag ranjind.

- Prea incet, scuip.

Privirea ii se ridica spre mine insa nu face nimic. Strang cu putere parca provocandu-l sa ma loveasca, insa nu o face. Sta in fata mea nemiscat continuand sa tuseasca.

- Eve, e a mea, marai. Nu iti voi permite sa o indepartezi.

- Eu sa o indepartez? Frate, cred ca te-ai ocupat tu de asta.

Coltul gurii ii se ridica intr-un zambet subtil si il lovesc din nou. Cade la pamant tusind. Isi duce mana la gat si ma priveste din nou. Scuipa de repetate ori sangele din gura sprijinindu-se de perete pentru a se putea ridica. Fac un pas spre el cand intr-un final se ridica in totalitate.