DNA | Zayn Malik

Capitolul 25

V-aș ruga să citiți această parte cu melodia pe care am pus-o eu. O să înțelegeți de ce. Vă mulțumesc mult pentru cuvintele voastre și pentru voturi, înseamnă enorm pentru mine.

Vă iubesc mult, știți asta nu-i așa?

Zilele trec, se scurg ca nisipul, iar eu tot nu am auzit de el. Imi e mai bine acum, golul acela din stomac aproape ca a disparut, iar eu sunt aproape ca noua. Aproape. Niall mi-a devenit un destul de bun prieten si confident, cu toate ca este inca pierdut in lumea lui. 

Aceasta zi de vara era printre ultimele, si dupa nuanta cerului palid si a aerului monoton, as fi putut jura ca este reflexia gandurilor si a sentimentelor mele. Nu eram fericita ca am scapat de el, n-as putea, el a adus o schimbare revigoranta in viata mea. Si n-as putea nici sa fiu trista pentru ca a plecat, asta a fost decizia lui, sa plece si sa ma uite... oricum ar fi, el mi-a provocat niste senzatii straine pana la momentul respectiv, senzatii ce le-am considerat vitale pentru a renaste.

- Eve, la dracu, esti gata? strigatele lui Mark inca imi dadeau fiori pe sira spinarii. 

In ultima saptamana, Niall este cel care ma aducea si ma conducea acasa, dar nu si de data asta. Sper doar sa nu fi patit ceva, chiar daca nu suntem cei mai buni prieteni, el m-a protejat in ultimele saptamani de cand... de cand... a plecat. Golul aproape s-a retras, dar nu si nodul in gat care mi se pune in cale cand incerc sa spun, sa rostesc ca el... a plecat.  

O melodie veche r'n'b facea atmonsfera mai putin infricosatoare si mai dezmortea tacerea mormantuala. Dansatoarele isi faceau treaba, insotitoarele faceau avansuri, iar eu si altele le dadeam sa bea pana nu se mai pot tine pe picioare. Dezgustul pe care il simt datorita acestei monotonii inca este inexplicabil. De aproape doua luni se intampla acelasi lucru.  

- Ce-i draga, si asta a plecat? pufneste Kath dintr-un colt mai indepartat, referindu-se la Niall. 

Da, este adevarat, Niall nu a venit in seara asta dar motivele pot sa difere. Cu toate astea, mai bine sunt impuscata in cap decat sa ii zic ca are dreptate tarfei aceleia.  

- Iubito, adu-mi si mie cea mai tare bautura pe care o ai, spune printre sughituri un betiv, apoi ranjind ca o capra cu acei dinti galbeni, hidosi.  

Ultimul lucru pe care as fi vrut sa il fac este sa il servesc pe acest... Doamne, nici nu stiu cum sa ii mai zic. In final i-am comandat o votca cat sa isi mentina temperatura si reputatia de betiv ambulant, dar, cand m-am intors de la bar sa ii duc comanda, cineva mi-a pus piedica, astfel incat bautura s-a varsat pe rochia mea. Eram confuza pana cand am vazut-o pe Kath ranjind. Tipa asta chiar nu se satura? Am lasat un oftat lung sa isi faca veacul si m-am dus in cabina sa ma schimb, care, spre norocul meu, era goala. Am inchis usa si am incercat sa trag de fermoarul ei, care se afla in spate, dar nu puteam. 

- Te ajut? acea voce groasa m-a facut sa inghet.  

Doamne, acea voce... as fi putut-o recunoaste oriunde, la orice ora. Cand l-am auzit, absolut toate zilele petrecute impreuna au navalit in mintea mea, atingerile lui pe pielea mea le simteam din nou vii. Renascusem pentru a mia oara de cand stau cu el, de cand ma gandesc la lui si la ochii lui caprui... 

Fara sa gandesc, m-am intors intr-o fractiune de secunda si l-am luat in brate. Nu stiam cum, de ce, cand s-a intors, dar aveam nevoie sa il stiu aici, langa mine. Cateva lacrimi aglomerate de fericire se stransesera in coltul ochilor pana sa le dau frau liber sa cada. Imi era greu cu el, imi era greu sa stiu ca este atat de posesiv, gelos, bataus, dar imi era si mai greu sa il stiu departe, daca patise ceva, daca nu se va mai intoarce... 

- Si mie mi-a fost dor de tine, iubito. 

"Iubito".  

Inima mea a inghetat din nou, s-a dezghetat si a luat-o la goana. Totusi, oricat de mult imi place sa ii simt bratele protector plasate in jurul corpului meu firav, sa ii simt din nou parfumul de tutun imbibat in savoarea parfumului lui masculin, sa ii simt respiratia greoaie in scobitura gatului meu, are cateva explicatii serioase de dat. M-am indepartat de el si am lasat capul in jos pentru o secunda, apoi l-am ridicat si i-am observat trasaturile fetei, acele trasaturi fine, acele detalii... chiar era el si nu era o iluzie.