DNA | Zayn Malik

Capitolul 53

Vocea groasa a lui Caden m-a fortat sa ma intorc. Accentul britanic se combina perfect cu personalitatea lui. Se apropie de mine mai mult insa am facut automat un pas in spate fricoasa. Nu vreau sa ma gandesc ce se poate intampla daca ma atinge. Zayn ar inebuni si cu siguranta l-ar omora de data aceasta. Zambeste si face din nou un pas dar de data aceasta ma izbesc puternic de ceva. Era una dintre masinile care se pare ca trebuiau sa participe la cursa. Barbatul s-a apropiat de mine nervos insa indata ce l-a vazut pe Caden s-a retras cu mainile ridicate sus. Mi-am indreptat din nou privirea spre el. Are aceasi reputatie precum Zayn, vad asta. Oamenii nu se apropie de el asa cum nu se apropie de Zayn. Inghit in sec in timp ce el ma priveste atent. Imi analizeaza corpul atent urcand apoi la fata, ranjeste si se apropie din nou stiind ca de aceasta data nu mai pot face nimic.

- Vino cu mine, a spus din nou.

Vocea lui mi-a facut corpul sa tremure. Privirea mea cauta disperata ceva. Nu il vad pe Zayn niciunde si incep sa ma panichez odata ce-mi prinde bratul. Ochii mei se maresc si ma zbat insa buzele lui se apropie de urechea mea.

- Oh haide nu vrei sa faci asta, ce ar spune Zayn daca ar afla ca ti-ai planuit plecarea la facultate?

Inima mea s-a oprit. Odata ce cuvintele i-au parasit gura corpul a inceput sa-mi tremure. De unde stia acest lucru, si de ce o spune in acest fel? Isi indeparteaza capul de al meu privindu-ma din nou. Imi da drumul mainii facand o plecaciune ranjind in timp ce eu am mers inainte spre locul care mi l-a indicat. Nu-mi vine sa cred ca plec, cu el. Nu-mi vine sa cred ca am ramas singura, ca Zayn m-a lasat singura. Imi musc buza inferioara simtindu-i prezenta in spatele meu insa am incercat sa raman calma. Ne indepartam usor de zgomotele facute de lume, masini pana cand intr-un final nu se mai aud deloc. Imi face semn spre un garaj, unul mare, unul din acela cum erau acolo. Iau o gura mare de aer si intru inauntru.

Luminile se aprind in urma mea si-i aud pasi mult mai puternic pe betonul rece. Locul este racoros si plin de lucruri vechi. Urmele de praf sunt vizibile si cu siguranta nu a mai trecut cineva pe aici de mult timp. Imi mut privirea din nou spre Caden care acum este in fata mea. Isi scoate o tigara din buzunar si o aprinde. Ma priveste apoi face cativa pasi indepartandu-se. Respir usurata incercand sa-mi controlez bataile inimii. Se aseaza pe o ceea ce pare a fi o placa din ciment rece si ma priveste atent.

- Deci Eve, corect?

Imi rotesc ochii dorindu-mi atat de mult sa ii dau una in fata perfecta. Ochii lui imi amintesc de a lui Niall, doar ai lui nu sunt atat de reci, e precum un sarpe, nu sti cand va ataca si-ti va imprastia veninul prin intregul corp.

- Ce cauta o fata ca tine intr-un loc ca asta?

Nu vreau sa vorbesc desi fiecare parte a creierului meu imi spune sa o fac. Stiu ca Zayn va face urat daca va afla ca am spus ceva iar acesta ar fi ultimul lucru de care as avea nevoie, o cearta cu el. 

- Iubire, daca nu vorbesti nu o sa ne putem intelege, spune cu un ton batjocoritor.

- Nu-mi spune asa, marai.

- Asa deci ti-ai recapatat vocea, bun.

- Ce vrei de la mine? il intreb calma.

- Vreau totul, imi spune. Vreau sa-mi spui ce dracu cauti aici, ce cauti alaturi de Zayn, si cel mai important, cine esti tu. 

Vreau sa plec sa il gasesc pe Zayn si sa merg acasa. Vreau sa stau cu mama si sa ii povestesc tot in acest moment. Vreau sa nu-l mai vad niciodata, e prea mult pentru mine, amintirile cu el navalindu-mi mintea din nou. Sarutul, atingerile, felul cum mainile lui trageau delicat hainele de pe mine, cum buzele mele l-au sarutat fortat in acea noapte. 

- A- am venit cu Zayn, am spus intr-un final.

- Zayn nu-si aduce niciodata tarfele aici, scuipa.