DNA | Zayn Malik

Capitolul 28

Ochii lui strălucesc, deşi lumina clubului se mişcă dintr-o parte în alta. Mâna lui îmi ţine strâns talia de parcă nu ar vrea să îmi mai dea drumul. Vrea. Vrea să încerce mai mult, vrea să fie ceea ce am nevoie. Gura mea se deschide inevitabil, încercând să analizez, încă, cuvintele pe care tocmai le-a spus. Poate vorbi serios? Pot avea încredere în ce spune? Poate fi persoana de care am eu nevoie să fie alături de mine? Poate fi al meu şi atât?  

Privirea lui e sclipioare şi parcă luminează înteaga încăpere. Degetele lui se mişcă încet pe şoldurile mele, făcându-mă să gem înăuntrul meu. Vreau ca el să plece cu adevărat? Nu cred. Dacă aş fi vrut acest lucru cu adevărat, probabil acum nu aş mai fi fost aici, înţepenită de ceea ce tocmai a spus. Acestea sunt efectele lui asupra mea. Ştie că nu mă pot împotrivi lui, îmi cunoaşte slăbiciunea şi profită la maxim pe urma ei. Se apropie mult mai mult de mine lipindu-mi de data aceasta corpul de al lui. Mâna lui dreapta urcă pe obrazul meu şi îl mângâie gentil. Îmi şterge cu buzele lacrimile care şi-au făcut apariţia sărutându-mi apoi creştetul capului.

- Iubito, ştiu că nu sunt bun pentru tine. Ştiu că plângi de cele mai multe ori când sunt cu tine. Ştiu că mă comport ca un măgar, sunt conştient că te rănesc, însă uite-mă aici, implorând pentru încă o şansă.

Deschid gura pentru a spune ceva, însă degetul lui s-a pus imediat asupra lor dându-mi de înţeles că vrea să tac.

- Ştiu, au fost multe şanse, au fost multe greşeli pe care le-am făcut. Te-am rănit cu sau fără voinţă. Dar vreau, vreau să fiu ceea ce îţi doreşti.

Lacrimile se preling pe obrazul meu în timp ce mintea îi asimilează cuvintele. Le-a spus din inimă sau a făcut-o din disperare? E posibil să simtă şi el acelaşi lucru pe care îl simt eu? E posibil să îl doară şi pe el ceea ce se întâmplă? Îmi şterge din nou lacrimile cu buzele urmând ca apoi să îmi lase săruturi pe toată faţa. Tremur sub atingerile lui, ca de fiecare dată. Braţele lui se strâng protectiv în jurul meu oferindu-mi protecţia de care am nevoie. Capul meu cade pe pieptul lui simţindu-i bătăile inimii.  

- Eve?  

Las un oftat să îmi scape printre buze în timp ce el mă strânge mult mai puternic în braţe. Ah! E locul unde aş vrea să stau tot timpul. În braţele lui. E incredibil cum pot găsi liniştea aici. Cum uit de toate când sunt cu el, cum totul dispare şi rămânem doar noi doi. Doar eu şi Zayn. Miroase atât de bine. Parfumul lui îmi invadează nările, hainele proaspăt spălate şi mirosul lui. Mirosul lui Zayn Malik, cea mai dulce aromă.

Îmi ridic capul continuând să îl privesc. Acea privire căpruie care m-a vrăjit de prima dată. Îmi strânge încheieturile mişcându-şi degetele pe pielea fină.

- Zayn, eu nu pot fi ceea ce tu cauţi...

- Eşti ceea ce eu caut, m-a întrerupt.

Înghit în sec privindu-i faţa perfect conturată înainte să continui din nou.

- Ai plecat, ai dispărut timp de o lună, nu am ştiut nimic de tine, nu mi-ai spus nimic, deşi probabil nu aveai de ce să faci asta. Mereu faci aşa. Spui cuvinte la nervi, te descarci pe mine, iar, la final, eu sunt cea care iese cu inima frântă. M-ai rănit de atâtea ori, Zayn, încât mi-e frică să mai cred în tine. Mi-e frică să cred că mai poate fi bine ceva, mi-e frică să stau în preajma ta de frică să nu te cerţi din nou cu mine.  

- Nu o voi face, Eve.

- Eu nu mă pot asigura de acest lucru. S-au întâmplat prea multe, ai plecat atâta timp ca apoi să te găsesc aici cu... ea.  

Gura lui se deschide rapid, însă îmi pun degetele peste buzele lui. Acum e rândul meu să vorbesc. Trebuie să fac asta.

- Vreau să luăm distanţă. Vreau să văd cum decurg lucrurile. Vreau o viaţă liniştită, Zayn. M-am săturat de aceste lucruri. M-am săturat de acest rahat tot timpul, trebuie să învăţ să trec peste lucruri care nu mai sunt prezente în viaţa mea. Vreau să mă recuperez pe mine.

Închide ochii de parcă cuvintele mele l-au lovit precum un cuţit. Cu siguranţă doar mi se pare. Am fost supusă la mult prea multe emoţii în această noapte, vreau doar să ajung acasă la Britt şi să mă arunc în pat. Vreau să uit privirea lui din această seară. A trecut prin atâtea stări încât şi eu mă simt ameţită.

M-am desprins din îmbrăţişarea lui, iar el nu a mai făcut nimic de această dată. Doar stă acolo cu ochii închişi. M-am întors cu spatele la el, dar nu înainte să îl privesc încă odată.

- Pa, Zayn.

Am ieşit din club plângând, urcând în taxi şi plecând spre casă.


Ochii mei se deschid greoi, lovindu-se de lumina nemiloasă a soarelui. Corpul meu e înţepenit, însă nu încerc să mă mişc. Vreau doar să stau în pat şi să mă gândesc la toate întâmplate în ultima lună. Plecarea lui Zayn. Cearta mea cu tata. S-au adunat atât de multe într-un timp atât de scurt. Poate ar trebui să mă întorc acasă chiar dacă va trebui să recunosc că tata a avut dreptate în ceea ce a spus de Zayn. A plecat când aveam cea mai mare nevoie de el şi nu ştiu dacă pot trece peste asta.

Am reuşit să fac faţă primelor trei zile departe de Zayn, cu toate că nu reuşesc să umplu golul din pieptul meu, un gol ce stă acolo de câteva zile. E o amintire dureroasă ce stă în pieptul meu şi de care nu pot scăpa orice aş face. Mă ridic cu greu din pat îndreptându-mă spre balcon. Deschid geamurile larg inspirând aerul proaspăt al dimineţii. Soarele are o nuanţă deschisă lăsându-şi razele să mă lovească nemilos. Inspir adânc când aud uşa camerei că se deschide. Mă întorc rapid văzând-o pe Britt stand în prag cu un buchet uriaş de trandafiri albi. Rânjetul îi acoperă faţa în timp ce se uită la mine cu ochii mari.  

- Ai primit flori.

Pupilele mi se măresc când întru în cameră pentru a sta lângă ea. Cercetez cu atenţie buchetul observând fiecare trandafir în parte. Sunt atât de frumoşi, iar buchetul e împachetat într-o hârtie decorativă albă. Totul arată divin.

- L-a adus curierul pentru tine, de la cine e?

Îmi face semn spre micul bilet ce stă agăţat de hârtia buchetului. Îl prind între degete analizându-l atent înainte să îl desfac: "Flori şi inimioare, deci?". Buzele mele se arcuiesc într-un zâmbet larg continuând să privesc biletul. Nu are o semnătură, însă ştiu cine este. Simt ochii lui Britt cum mă privesc atent şi decid să vorbesc.

- E de la Zayn.

- Acel Zayn? spune şi mijeşte ochii.

Mă fac roşie în obraji şi las privirea în pământ.

- Da, Zayn.

- Oh.

Stăm câteva momente aşa şi niciuna nu spune nimic. Ştiu că Zayn nu i-a făcut o impresie destul de bună, iar de aceea încearcă să analizeze fiecare lucru în parte care îl priveşte. Îmi lasă buchetul pe pat înainte să iasă rapid pe uşă. Mă uit atent la el. Nu îmi vine să cred că a făcut acest lucru. E evident că nu e genul care să trimită flori, însă asta îmi umple inima de bucurie. Cad pe spate în pat continuând să privesc biletul recitindu-l iar şi iar.  

Telefonul începe să bâzâie în anunţarea unui mesaj. Îl iau rapid de pe noptieră văzând numărul mamei. A trecut ceva vreme de când nu am mai vorbit şi îmi pare rău pentru asta. Decid să o sun imediat ce îi trimit un mesaj lui Zayn.

"Mulţumesc mult pentru flori, sunt minunate"

Stau câteva secunde înainte să apăs pe "Send". Formez numărul mamei, iar ea răspunde după al doilea "bip". Are un ton îngrijorat care îmi strânge inima. Ştiu că într-o oarecare parte acest lucru este din vina mea şi mă urăsc pentru că îi fac asta tocmai ei. Cred că ar trebui să mă întorc acasă, deşi nu ştiu cum vor decurge lucrurile cu tatăl meu, vreau să fie totul bine, însă acum că totul a fost spus între noi nu cred că acest lucru se mai poate.

Termin de vorbit cu ea după ce mă pune să îi promit că voi mânca suficient încât să nu mă mă îmbolnăvesc, că voi avea grijă de mine şi că voi trece pe acasă, lucru pe care vreau să îl fac curând şi, binenţeles, după ce m-a întrebat despre Zayn. Îi spun că totul este bine şi că am decis să luăm o mică pauză şi să lăsăm lucrurile să vină de la sine. Închid apelul, scoţând un oftat lung când văd că am un mesaj de la el. Pe buze mi se aşterne din nou acel zâmbet tâmp în timp ce îl deschid.

"Ai primit flori? Interesant."

Un chicot îmi scapă printre buze. Zayn cel jucăuş. Îmi place această latură a lui, însă, din păcate, nu o văd prea des.

"Foarte interesant, domnule Malik, deci nu sunt din partea ta?"

"Ai vrea să fie?"

Buzele mi se arcuiesc din nou într-un zâmbet doar imaginându-mi faţa lui în acest moment. Aş vrea să fie aici să îl pot vedea, însă am decis să păstrăm distanţa, e mai bine aşa.

"Ai planuri în seara asta, Eve?" Mesajul lui mă surprinde şi nu ştiu ce să îi răspund. Nu ştiu ce încearcă să facă, însă îi ador entuziasmul.

"Nu, nu am nimic programat."  

"Perfect. Atunci vin să te iau la 9."

Rămân cu gura căscată privind ecranul. Mă va scoate la o întâlnire, sau e doar imaginaţia mea? Tresar din nou când telefonul bâzâie.

"P.S: Poartă ceva lejer, aştept să te văd, Eveline".

Eveline. Este singura persoană care îmi pronunţă întregul nume... şi sună atât de minunat. Iau buchetul de flori în mână şi îl strâng puternic. Vreau ca el să facă asta. Să îmi demonstreze că vrea mai mult decât o relaţie sexuală. Îl vreau pe Zayn Malik pentru mine deşi sunt conştientă că e posibil să ies din nou rănită din acest joc. Decid să risc şi, de această dată, sper doar să merite.

 

Bunaaa. Ce faceţi voi? Sunteţi bine? Cum merge şcoala? La mine e totul bine, cel puţin deocamdată. Îmi pare rău că dacă aţi aşteptat mult după această parte, însă am avut multe de rezolvat această săptămână. Încă nu îmi vine să cred că mai are puţin şi povestea va avea 40.000 de citiri. Wow... just wow. Let me die now. Va mulţumesc mult pentru voturi, extrem de mult. Sper să va placă această parte şi, binenţeles, va aştept părerile.