DNA | Zayn Malik

Capitolul 47

Se retrage uitandu-se la mine. Ochii lui ma examineaza atent, imi prinde mana insa o trag. Este a doua oara cand sunt respinsa si mahmura sau nu simt cum cerul imi cade in cap pentru a mia oara. Incerc sa ma ridic insa ma dezechilibrez rapid izbindu-ma de Zayn. Bratele lui imi cuprind corpul tragandu-ma spre el . Incerc sa il indepartez cu propria-mi foarta insa nu se clinteste. Strang in pumni materialul subtire, negru in timp ce el ma aseaza din nou pe pat. Imi prinde mana dreapta intr-a lui iar de data aceasta nu ma chinui sa il indepartez. Sunt epuizata iar capul parca se invarte in toate partile. Vreau doar sa plec, cat mai departe de el pozibil. Inghit in sec si ma las sa alunec pe canapea. Cand a luat viata mea o asemenea introrsatura?

Privesc geamul rece lipindu-mi fata de sticla. E frig aici, la bunica, o mare diferenta de clima fata de frumosul nostru Los Angeles. Zapada s-a asezat de ceva vreme si copii sunt peste tot cu saniile. Zambesc la vederea lor, par fericiti. Rasetele se aud pana la mine insa nu ma patrund cu adevarat, strang papusa in brate punand-o in dreapta mea. Imi intorc capul privind in jurul meu. Sunt singura. Strig numele bunicilor, al mamei, al tatei insa nu primesc raspuns. Cobor cu greu de pe scaun si ma asez pe cobor. Papusa blonda primita de la Mosu imi zambeste, la fel ca si acei copi. O strang in brate iar ea incepe sa planga. De ce? Incep sa ii cant. Un cantec de leagan invatat de mama, un cantec pe care l-am auzit prima data cand eram doar in burtica ei.

Ma indrept catre frumosul brad decorat de bunica si pun papusica sub el. Ma ridic cu ajutorul mainilor si merg prin casa. E goala, ei sunt plecati, asa au fost mereu. Mama nu e, tata nu are timp, iar atentia bunicilor este impartita. Un tablou, o familie. A fost, candva. Iau rama in mana si privesc. Sunt eu, mami, tati, buni, bunu in jurul bradului anul trecut. Eu stau in bratele lui tati iar el ma tine ca si cand nu ar dori sa-mi mai dea drumul vreodata. Ma intorc spre camera plina de luminite si scot o foaie incepand sa scriu. " Draga Mosule, stiu ca probabil nu am fost un copil cuminte, tata imi spune mereu ca sunt o fetita rea, insa nu iti cer prea multe. Vreau ca tu sa imi aduci... o familie ca in poza".

Aud usile trantindu-se si tresar. S-ar zice ca in timp de paisprazece ani ar trebui sa imi cunosc parintii. Aud urletele din camera mea si inchid ochii. Tipetele mamei mele, injuraturile tatalui meu. Credeam ca vor trece, ca totul se va termina dupa prima cearta. Insa a urmat alta, si alta. Ma ridic din pat indreptandu-ma spre usa, o deschid usor insa nu am curajul sa ies. Se va intampla din nou, tata va pleca iar mama va ramane plangand in bucatarie. Vreau sa merg la ei, sa le spun sa nu se mai certe, sa se impace si sa fie totul frumos insa sunt constienta ca nu se va intampla. Primavara creaza cerul multicolor. Protocaliul imbinat cu roz si apoi doua feluri de albastru. Arata minunat. Deschid geamul iar vantul imi misca parul in toate partile. Ador cand simt asta, cateodata cred ca e legatura mea cu Dumnezeu, vantul. Privesc cerul si simt cum o lacrima mi se scurge pe obraz. Ma intreb cum arata lumea de acolo, de sus. As vrea sa fiu o pasare sa pot zbura spre rasarit. As vrea sa vad oamenii dintr-o alta perspectiva, sa gandesc si sa traiesc diferit insa visele mi-au fost taiate. Mama are nevoie de ajutorul meu iar eu voi fi aici.

Aud aplauzele. Multimea se ridica in picioare si imi simt pieptul cum urca si coboara repetat. E cel mai frumos sentiment din viata mea. Sa stiu ca sunt apreciata de ei, oameni simpli dar cu aceasi pasiune cu amea. Inchid ochii si ma las purtata de val. O scena mare. Miliarde de persoane. O tutu alb si miscarile executate perfect. Multimea se ridica in picioare si ma aplauda. Vad lacrimile batranelor, admiratia din ochii barbatilor de varsta a doua. Le zambesc iar ei imi intorc gestul. E cel mai frumos lucru. Ochii mari aproape iesiti din obite ale copiilor. " Vreau sa fiu ca ea" Aud aceste cuvinte si fac ca inima mea sa pulseze de zece ori mai repede .

Ma trezesc la realiltate in timp ce cortina este trasa. Inca aud multimea. Ma aplauda. Pe mine. Incep sa plang si ma prabusesc la pamant. Parintii mei mi se alatura si simt mana calda a mamei pe crestet. Imi ridica barbia cu doua degete si ii vad ochii in lacrimi.