DNA | Zayn Malik

Capitolul 32

" O masina, un tipat, o voce, o explozie. Corpul meu alearga spre masinile lovite. Nu am aer. Daca e acolo? Daca a patit ceva? E bine? Un fulger creapa cerul in doua dandu-mi un sentiment ca dracu. Alerg, insa nu pare ca mai ajung. Picurii se izbesc de mine fara mile parca lovindu-ma. A patit ceva, stiu asta, simt asta.  

Aud sirenele cum se apropie, aud tunete, vad fulgere. Lumea este adunata in jurul acelui loc ca vulturii gata sa devoreze prada deja moarta. Ridic privirea si vad cerul negru, o priveliste zguduitoare. Sunetele masinilor, strigatele persoanelor totul se invarte in jurul meu, insa eu nu ajung acolo. Alerg insa pare sa ma indepartez.

- Este vina ta, din cauza ta a disparut.  

- Din cauza ta nu mai e cu noi. 

- Esti un monstru, nu te iubesti nici pe tine. 

- A murit din cauza ta, esti unicul vinovat. "

Ma ridica rapid vazand camera intunecata. Sunt transpirat si respir greu. A fost un vis, primul dupa atatia ani. Inima imi bate cu putere in timp ce ochii mei cauta cu neliniste ceva. Unde e? Unde e ea? Imi intorc corpul pentru a o vedea intinsa pe partea dreapta a patului. Mainile ei tin strans perna, parul lung ii e imprastiat, iar picioarele ii sunt incolacite cu ale mele. Expresia ei e calma, relaxata. E frumoasa si e aici. Imi pun mana pe obrazul ei mangaindu-l usor. Ce imi face? De ce ma simt asa in prezenta ei? De ce urasc tot ce se apropie de ea? De ce nu am fost in stare sa o las in pace atunci cand mi-a cerut? " Nu e vina ta, ai avut grija de mine Zayn, va venii o vreme cand vei gasi persoana pe care sa o iubesti la fel de mult cum m-ai iubit pe mine, o persoana pentru care ai face orice, o persoana pe care sa o protejezi de toti si de toate. Asa cum ai facut cu mine timp de atatia ani. Eu nu am stiu sa ascult de tine, am fost oarba insa acum vad totul, acum te vad. Vreau sa ramai asa cum esti acum. Vreau sa imi promiti ca vei ramane puternic, ca nu te vei lasa schimbat. Eu voi fi mereu langa tine, te voi urma, voi avea grija de tine. Nimic nu se va schimba chiar daca acum sunt nevoita sa plec. Imi vei simti prezenta cand vei avea nevoie, asa cum si eu am simt-o pe a ta de atatea ori. Vreau sa ai grija de tine, nu a fost o rugaminte, a fost un ordin".  

Inghit in sec continuand sa o privesc pe Eve. Inocenta ei ma face sa cedez, felul cum trateaza lucrurile, cum ma tradeaza, cum placheaza asupra atingerilor mele, cum plange atunci cand ne certam, cum ma opreste de fiecare data inainte sa fac ceva. Cine e ea? 

" Bucura-te de ea cat mai poti, va pleca indata ce va afla cine esti cu adevarat." Subconstientul meu vorbeste pentru prima data. O privesc din nou. E frumoasa si e a mea. Imi las corpul din nou pe pat insa apropiindu-ma mai mult de ea. Imi strecor bratul in jurul ei tragand-o la pieptul meu. Prezenta ei ma linisteste, nimeni nu a reusit asta, nimeni inafara de Ea. Corpul ei se misca langa al meu incercand sa isi faca mai mult loc insa o strang mai tare la pieptul meu. Privirea ii se incrunta insa doarme in continuare lucru ce ma ingrijoreaza. Ce viseaza? 

Degetele mele ii ating fata usor traspirata dandu-i firele cazute pe obraz. " Tatal meu nu vrea ca eu sa fiu in preajma ta Zayn." As vrea, as vrea sa o tin departe de mine, de atatea minciuni, secrete, insa nu o pot vedea plecand de langa mine. Mi-a intrat sub piele si cu fiecare secunda care trece se adanceste tot mai mult. Ma sprijin in coate pentru a ma putea uita mai bine la ea. Mainile ii stau stranse, corpul indoit si ghemuit intr-un colt al patului. O durere imi strapunge capul in secunda facandu-ma sa gem iar pe ea sa se miste in pat.

Din perspectiva Evei. 

" Credeai ca vei fi ceva mai mult? Te va fute si va pleca, asa am fost toate, tu nu vei fi mai speciala." 

" Ai grija in cine ai incredere, posibil acea persoana sa se dovedeasca a fii demonul de care trebuie sa fugi." 

" E un derbedeu, te va lasa de indata ce va intra in pantalonii tai, nu fi proasta Eveline, nu doreste mai mult"