DNA | Zayn Malik

Capitolul 17

Ma plimbam prin încaperea localului pentru a servi clientii. Puteam sa spun ca lucrurile s-au calmat destul de mult pe aici de când toata lumea a aflat ca Zayn ar fi „înteresat" de mine. Mark încearca sa se comporte cât de frumos posibil, desi stiu ca nu o face de dragul meu, apreciez ca o face totusi. Am pus paharele pe tava ducându-le pe pe masa barului. Telefonul din buzunar a început sa vibreze în anuntarea unui mesaj, l-am scos rapid citind mesajul. 

„Ne vedem într-o ora, frumoaso, am ceva treaba." 

Un zâmbet mi-a arcuit buzele la vederea mesajului de la el. Am bagat telefonul în buzunar când m-am izbit de cineva scapând câteva pahare pline cu bautura pe jos. Puteam vedea fata lui Mark cum se încrunta la greselile mele. 

- Îmi pare rau, am spus cu privirea înca în pamânt. 

M-am aplecat sa adun cioburile sperând ca acea persoana îsi vedea de drum, insa a ramas nemiscata în acel loc. Am înghitit în sec crezând ca probabil e din nou Caden. Zayn l-ar bate pâna l-ar nenorocii daca l-ar vedea din nou în preajma mea. Nu puteam permite acest lucru, insa nervii mei s-au relaxat vazând niste conversi roz. Mi-am ridicat privirea vazând o fata blonda. Inima mea a înghetat. Era ea. Fata din fotografia lui Zayn.Fata care l-a parasit pentru altul. M-am ridicat usor ajungând la acelasi nivel cu ea. Simteam cum nervii mei se maresc odata ce privirea ei albastra a fixat-o pe a mea. Era atât de frumoasa, parul lung, blond, lasat pe spate, ochii de un albastru intens si un zâmbet perfect. Era diferita, clar. Era una din acele papusi pe care le pui în vitrina de frica sa nu le strici. 

- T-tu esti Eve? a întrebat timida. 

Am înghitit în sec. De unde stia de mine? Am ramas muta la întrebarea ei. A zâmbit sters asteptând probabil un raspuns. Stiam ca aparitia ei aici îl va face pe Zayn sa îsi piarda controlul si ca probabil va distruge tot în jurul lui. Continuam sa o privesc, încremenita. 

- D-da, i-am raspuns bâlbâindu-ma. 

- Perrie. 

- Da. Stiu. 

Si-a bagat privirea în pamânt probabil dându-si seama si de unde stiu de existenta ei. A tacut câteva secunde pâna sa vorbeasca din nou. 

- Vreau sa vorbesc cu Zayn. 

Am simtit cum inima se opreste din actiunea de a bate la cuvintele ei. Pumnul meu s-a strâns usor în încercarea de a asimila înca cuvintele spuse de ea. 

- Pentru ce, am spus hotarât, a fost suficient ce i-ai facut, nu crezi? 

Am observat cum ochii ei s-au umplut de lacrimi lasând ca într-un final sa curga siroaie pe obraji. Îmi simteam corpul teapan în prezenta ei. Din cauza ei e Zayn asa. Din cauza ei explodeaza mereu când vede vreun barbat în jurul meu. Din cauza ei devine atât de violent câteodata. De ce vrea acum sa vorbeasca cu el? Pentru ce? 

- Te rog, a soptit printre lacrimi, am nevoie sa vorbesc cu el. 

Acea privire albastra m-a înmuiat imediat. Ochii ei erau tristi, cerând parca ajutor. 

- Ai plecat, l-ai lasat pentru altul, am scuipat. 

- Lucrurile nu au stat asa cum a vazut el. Am încercat sa dau de el timp de doi ani, însa nu vroia sa stie nimic de mine. 

- Si ce te face sa crezi ca asta s-a schimbat acum? 

- Ai aparut tu. Si stiu ca pe tine te va asculta, daca a ajuns sa îti povesteasca de mine cu siguranta însemi ceva pentru el 

Cuvintele ei m-au lovit precum un cutit. Sinceritatea lor ma uimea. L-a cautat, a vrut sa îi explice tot ce s-a întâmplat, însa el a refuzat. Stiam cum e, cât de încapatânat poate fi, cum poate calca totul în picioare daca nu îi convine ceva. Am luat o gura mare de aer înainte sa vorbesc din nou.