DNA | Zayn Malik

Capitolul 36

Las usa de la intrare sa se tranteasca usor in urma mea si cobor scarile cu greu. Imi simt lacrimile pe obraji insa nu fac efortul de a le sterge, stiu ca vor revenii din nou una dupa alta. Vantul imi sufla parul in toate partile punandu-mi parul peste ochii. Inca nu realizez ceea ce tocmai s-a intamplat. A plecat din nou doar pentru ca nu e in stare sa imi vorbeasca? A spus ca va incerca sa fie ceea ce eu caut. Unde dracu s-au dus acele cuvinte? Nu mai au nici o importanta acum? Imi trag nasul in timp ce inaintam pe strada. Stiam ca sa merg acasa nu ar fi cea mai buna decizie, i-as da tatalui satisfactia ca a avut dreptate iar acum nu cred ca sunt in stare sa ii mai pot face fata si lui. Pantalonii mei sunt inca usor uzi lucru ce face ca vantul sa fie mult mai rece. Port inca tricoul lui care detine acel parfum, parfumul lui. Ridic tricoul la nivelul nasului tragandu-i puternic mirosul. Pasii mei sunt greoi poate din cauza ca nu am nici o destinatie exacta unde trebuie sa ajung. Vad in departare parcul in care am fost acum cateva ore si fara sa imi dau seama pornesc spre acel loc. Asfaltul s-a uscat in urma ploii care a fost insa iarba e usor uda. Calc pe pamantul umed indreptandu-ma spre parc. Deschid cu grija mica poarta si intru inauntru. Nu stiu cu siguranta ce caut aici insa am nevoie sa stau o perioada singura, sa fiu doar eu si cu mine desi stiu ca nu voi rezolva probabil nimic. Imi indrept pasii spre hinta din mijlocul parcului si ma asez. Privirea mea se ridica spre cerul plin de stele, as vrea sa ajung acolo, sa ating stelele. Picioarele mele incep sa se miste facandu-ma sa ma desprind de sol. Prind puternic funia in tip ce hinta se leagana mult mai tare . Vantul face ca parul meu sa se ridice si sa se loveasca de spatele meu incalzindu-ma usor. A trecut atat de mult timp de cand nu am mai facut asta insa senzatia e atat de frumoasa ca si cand eram mica. Cand hinta se ridica la un o distanta destul de impresionanta de sol intind mana spre cer insa este mult prea departe, la fel ca si Zayn.  

Lacrimile incep sa curga din nou pe obrajii mei in timp ce vantul care se izbeste de fata mea incearca sa le usuce. Imi las capul usor pe spate si simt cum parul atinge pamantul la intoarcere, se simte atat de bine. Inghid ochii si continui sa fac hinta sa se miste cu mai multa putere. Zambesc sters simtind cum vantul adie usor peste copacul din dreapta mea. Scurtura frunzele care fac o melodie minunta. Felinarele ce inconjoara parcul fac totul mult mai magic iar luna este deasupra capului meu facandu-ma sa ma simt atat de urmarita. In mintea mea apar acei ochi caprui din nou, acea privire rece lipsita de vre-un sentiment. Nu pot tine pasul cu schimbarile lui de stare si poate ar trebui sa ies odata din acest joc. Joc ale carui reguli nu le-am invatat nici acum. As vrea sa ma pot preface un avion iar pe cerul instelat as fi ca o stea cazatoare. As putea indeplini dorinte atunci si mi-as putea indeplinii dorinta chiar acum. As vrea sa fiu o alta persoana acum, o persoana care sa aiba puterea de a cere ce vrea, de a striga dupa ajutor, as vrea sa fiu diferita, nu doar fata simpla care ingheata in fata lui. As vrea sa pot da timpul inapoi, sa nu fi facut niciodata prostia de a sparge acel bar, sa nu ajung niciodata in ghiarele lui Marck, sa nu il fi cunoscut niciodata pe Zayn. Probabil viata mea ar fi atat de diferita acum, cu siguranta mult mai diferita.  

- Credeam ca doar copii fac asta. 

Aud o voce din spatele meu care ma face sa tresar si sa imi revin din starea mea. Nu credeam ca va venii dupa mine, nu dupa ce s-a intamplat, dupa ce a plecat si m-a lasat singura in apartamentul lui. 

- Ce cauti aici? Spun sec. 

Pufneste si vine in lateralul meu pentru a se uita la mine. 

- Credeam ca e evident, am venit sa ma dau pe hinta. 

Incep sa rad, un ras atat de sters, de trist care pare mai mult a plans. De ce continua sa vina dupa mine? Imi face rau prin comportamentul lui, ma raneste si nu pare ca macar sa realizeze acest lucru. 

- Nu trebuia sa vii. 

Ramane tacut cateva secunde ca si cum in mintea lui s-ar da o lupta grea. Nu ii pot citi fata, poate si din cauza hinta se misca in continuare. Incerc sa sterg lacrimile scurse pe fata mea insa stiu ca nu are nici un rost.