DNA | Zayn Malik

Capitolul 64

„ Respir cu greu incercand sa intru-n masina cand un glont imi strapunde umarul. Tip cazand la pamant si strangandu-mi bratul.Durerea-mi pulseaza prin intregul brat facand ca vederea mea sa se incetoseze. Incep sa plang respirand cu greu cand simt doua brate in jurul meu. Imi musc buza inferioara puternic scapandu-mi un suspin si inecandu-ma cu propria saliva. Bratul lui Zayn se inconjoara in jurul taliei mele si scrancesc durerea pulsandu-mi prin intregul corp odata ce a fost miscat. Bucata rece de metal parca intra tot mai adanc in pielea mea si-mi strang genunchii la piept. Rochia alba e plina de sange rosu lucru ce face ca inima mea sa se opreasca pentru cateva secunde. Rosu. Rosu e culoarea iubirii mele pentru Zayn, rosu e sangele din plamanii mei pe care i-am dat afara prin sange, rosie e pata de pe rochia mea alba. In scurt timp un alt glont loveste barbrizul masinii si tresar cand o bucata ascutita de sticla cade pe bratul meu. Strang pumnul si-mi simt mana din ce in ce mai putin, vreau sa inchid ochii si sa dorm insa bratele lui Zayn ma prind din nou. Imi ridica capul scuturandu-l usor si ochii mei se deschid, insa se inchid din nou.

- Iubito, deschide ochii, te rog.

- Zayn, vreau sa dorm.

- La dracu, nu acum, deschide ochii.

Degetul lui trece peste rana scotand bucata de sticla si ma zvarcolesc in bratele lui. Incep sa plang zgomotos deschizandu-mi ochii. Gura mea se deschide facand loc aerului sa ajunga la plamanii mei mai usor. Zayn imi strange usor degetele de la mana sanatoasa soptindu-mi lucruri frumoase-n ureche. Ploaia de gloante se aude din nou si Zayn se apleaca peste corpul meu, protejandu-l. Incerc sa-l trag de pe mine, daca glontul l-ar nimeri pe el cu siguranta durerea ar fi mult mai mare pentru mine decat ceea ce e acum.

- Iubito deschide ochii, doar tine-i deschisi. Am sa te scot de aici.

- Zayn, mi-e somn...

Starea de somnolenta ma loveste puternic si-mi inchid ploapele repetat. Corpul imi amorteste incet iar in cateva secunde nu-l mai simt deloc. Un glont nu ar trebui sa-mi provoace asemenea pagube. M-a lovit in mana, deci nu mi-a atins niciun organ vital, nicio parte a corpului care sa provoace pierderea, paralizia, sau chiar moartea. Corpul ar trebui sa-mi fie bine cu exceptia bratului. Inchid ochii din nou si-n minte imi apare tata. Imi amintesc de diminetile cand ma tinea pe genunchii lui, cand imi spunea ca trebuie sa tintesc cat mai sus, ca viata este o continua lupta unde noi vom decide la final daca suntem invingatori sau invinsi. Mi-a spus ca va veni o zi cand totul se va sfarsi, nimeni nu va sti, dar ca va veni, doar ca va veni fara sa anunte, atunci vei stii ca misiunea ta pe Pamant s-a terminat, in acea zi vei sti ca poate datorita tie lumea a fost putin mai buna, ca datorita tie multi copii au avut zambetul pe fata doar atunci cand te auzeau, vedeau. Mi-a spus ca va veni vremea cand ei vor pleca, vor parasi acea lume si in acea zi Dumnezeu va fi sigur ca sunt suficient de puternica incat voi trece peste asta, ca voi iesi din acea groapa. Dar acum, ma intreb, daca eu voi pleca ei vor fi pregatiti pentru disparitia mea? Vor putea trece peste acest hop, vor iesi din aceasta groapa impreuna sau se vor prabusi separat? Am incercat sa fiu asa cum parintii mei si-au dorit, am incercat sa-mi indeplinesc visele, sa lupt pentru ce-mi doresc asa cum mama a vrut. Dar pe cealalta parte, am incercat sa ma ridic la nivelul asteptarilor tatalui meu, am incercat sa fiu demna de el, sa-l fac mandru, sa ajung atat de sus incat ochii lui sa fie plini de lacrimi atunci cand ma vede. Voiam sa fie mandru de mine, mandru sa ma numeasca fiica lui. Stiu, un copil se naste acum si stiu ca tot in acest moment un batran isi ia ramas bun. Am rugat timpul sa stea in loc, sa ne putem bucura de fiecare moment din nou si din nou dar acest lucru nu depinde de mine, asa ca amintirea mea vreau sa fie a lor. A persoanelor care m-au cladit, persoane care au ajutat la formarea mea ca si om.

- Zayn, gloantele sunt otravite, spun incet.

Vad cum privirea lui o fixeaza pe a mea si se incrunta. Il privesc atent si incerc sa zambesc. Zayn? El va fi bine daca eu voi pleca? Trebuie. Trebuie sa fie bine indiferent de ce se va intampla. Trebuie sa mearga mai departe, sa iubeasca din nou, sa traiasca si sa lase amintirea mea intr-un colt.Imi musc buza inferioara continuand sa plang. Acum stiu cum trebuie sa se fi simtit Safaa atunci cand a plecat de langa el, desi era doar o fetita. Acum stiu cat de tare doare sa lasi o persoana in urma ta, si nu pentru ca asa vrei, ci pentru ca nu ai de ales.