DNA | Zayn Malik

Capitolul 14

Razele de soare care patrundeau în camera lui ne-au facut pe amândoi sa strâmbam din nas. Se anunta o zi calduroasa, dar niciunul nu voiam sa ne clintim din locul în care ne aflam, si anume patul lui moale si calduros. Seara trecuta nu am facut nimic special, doar am stat în bratele lui si am vorbit pâna când, într-un final, i-am adormit în brate 

A trebuit, însa, sa ma ridic când am auzit cum telefonul meu începe sa vibreze ca un disperat. Cu toate protestele lui Zayn, am reusit sa ajung la el si am raspuns. Ma suna mama. 

"Eve, unde Dumnezeu esti?" 

- Pai, mama, ti-am zis aseara unde sunt. 

"Pai depinde la care Britt te aflii, ca Britt pe care o stim noi este chiar aici, în casa noastra." 

Am înghetat când am auzit ceea ce a zis. Desigur, Britt nu era devina, ci eu. De obicei, acestea sunt consecintele când minti.  

- Vin acasa acum, am zis eu încet. 

"Ai face bine." zice ea si închide. Era îngrijorata.

- Eve, ai ceva sa ne spui? ma întreaba tata imediat cum am intrat pe usa.  

Chiar daca Zayn aproape ca m-a implorat sa nu plec, nu puteam face altceva. Cred ca era cam prima oara când mi-au descoperit vreo minciuna, înafara de minciuna cu furtul, care s-a încheiat cu închisoarea. Îngrijorarea de pe chipurile lor, inclusiv de pe cel al lui Britt, îmi dadea si mie fiori. Ma simteam prost ca i-am mintit, dar nu aveam alternativa. 

- Mama, tata, încerc eu sa spun, nu... sunteti voi de vina, doar ca, în ultima perioada... 

- În ultima perioada ai facut cam tot ce ai vrut, fara sa te gândesti la consecinte. Te-am cam scapat din ochi si cred ca am cam gresit, îmi raspunde tata, dar se opreste când mama si-a pus mâna peste a lui.  

Dupa ce s-a calmat, mama s-a ridicat de pe canapea si a venit la mine. Privirea ei senina era la acelasi nivel cu a mea. Cauta, însa, ceva ce nu avea sa gaseasca niciodata: încerca sa afle daca nu cumva eram drogata sau mahmura. Însa de cum m-a privit mai amanuntit, a surâs si mi-a zis: 

- E el, nu? Baiatul acela care tot vine dupa tine. 

Eram incapabila sa vorbesc, asta pentru ca asa era. Dar era chiar atât de vizibil? 

- Tii la el? ma întreaba ea din nou. 

Înca o întrebare la care nu aveam cum altfel sa raspund decât cu un gest de aprobare.  

Mama se întoarse pe calcâie si apoi se duse la tata si la Britt, facând un semn cum ca totul este în regula. M-am uitat suspicios la ei, apoi am urcat sus. Peste o ora trebuia sa fiu la Mark si, desi trebuie sa plec peste vreo trei sferturi de ora, am decis sa plec acum. Îi datoram sa vin mai devreme, pentru ca serile aproape niciodata nu plecam la cât se presupunea ca trebuie sa plec. Am facut un dus rapid, mi-am luat o rochita de vara pe mine, niste balerini si am plecat. Ei erau tot acolo, dar nu mi-au mai pus alte întrebari, credeau ca stau cu Zayn. Si, oarecum, speram si eu sa fie asa.  

Clubul nu era chiar atât de aglomerat ca în alte zile, dar nu ducea lipsa de clienti. Când am intrat, am observat aceeasi atmonsfera, nimic nu se schimbase. Unele fete dansau, iar altele ori erau lânga clientii lor, ori serveau la mese. În acest caz, ma bucura ca eu sunt una din cele care serveste, chiar daca aceasta slujba nu este una cu care te-ai putea lauda. 

Pasii mei s-au îndreptat spre cabina. Mi-am ales de-acolo o rochie si, dupa ce m-am schimbat, m-am îndreptat catre masa cu machiaj. Stateam în picioare si ma întrebam cum sa fac în asa fel încât sa nu mi se mai vada sanii chiar atât de tare. Zayn ar fi rupt niste capete daca vedea ce sunt "obligata" sa port. Când m-am aplecat sa iau un creion de ochi pentru a-mi retusa machiajul, o mâna masculina mi-a cuprins talia. Nu putea fi Zayn, el nu stia ca o sa ajung mai devreme. Am tresarit când am revenit în pozitia initiala si i-am vazut figura. Ochii lui albastri aveau o dorinta de razbunare ascunsa.