DNA | Zayn Malik

Capitolul 42

Capitolul 42.

Am deschis usa casei mele lasand-o apoi sa se izbeasca usor. Mi-am rezemat corpul de bucata de lem alunecand usor atingand podeaua. Lacrimile curg siroaie pe obrajii mei cand intr-un final cedez si izbucnesc in plans. Imi strang genunchii la piept si simt cum aerul e din ce in ce mai putin din nou. Cum a putut face asa ceva? Credeam ca totul mergea bine, ca totul incepe sa mearga pe un drum diferit. Am crezut in el si am fost tradata. E incredibil cum intr-o singura secunda toate visele mele au fost luate. Acum cand totul e asa stau si ma intreb de ce cand se intampla imprevizibilul sunt luata prin surprindere. O parte din mine stia ca odata si odata se va plictisi si de mine asa cum s-a plictisit si de celelalte, insa vroiam sa cred ca eu voi ajunge mai aproape de inima lui. Dar inevitabil m-am inselat.Am obosit. Am nevoie de o plimbare printr-un parc vesel, parfumat de flori colorate. Vreau sa vad fete zambitoare si oameni relaxati. Prea multa monocromie intr-o singura incapere. Incerc de fiecare data sa vad viata in culori, dar azi ma tem ca retina mea scaneaza doar cadre in alb si negru. Imaginatia pustiita de context, ma poarta intr-o depresie. Am nevoie de ceva. Ceva care sa ma repuna pe picioare, sa imi dea energie, sa ma ajute  sa uit. Sa uit ca sunt indragostita de o persoana care nu simte acelasi lucru pentru mine, si nu neaparat pentru ca nu vreau, nu poate. Zayn nu poate oferii iubire oricat de mult ar incerca,asa e el iar eu am stiut acest lucru si cu toate astea m-am avantat in acest joc cu ochii inchisi iar acum sunt distrusa. Intotdeauna am incercat sa imi dozez binele si raul in parti echilibrate. Pentru ca asa m-am nascut. Dar azi vad mai multe minusuri, mai multe lucruri gri. Probabil din cauza ca viata mea a luat o asa intorsatura in doua luni.  Ma aflu intr-o postura ingrata, de om neputincios. Ma simt invalidata de propria neputinta. E un sentiment ciudat de dureros. As vrea sa nu fie real, as vrea sa nu fie asa, as vrea sa imi pot creiona eu singura povestea. Daca ar fi doar despre mine, nu ar conta. Lucrurile s-ar intampla asa cum le-as lasa eu sa se intample…dar e vorba intotdeauna si despre altcineva. Povestile de viata se intrepatrund adesea, dar nu intamplator. Si am invatat de fiecare data ceva. Acel ceva care m-a protejat de greselile repetate. Pana acum a functionat. Acum vad totul cu alti ochi, credeam ca stiu ce inseamna durerea, si intr-o oarecare parte am stiut de mic copil ce e lipsa dragostei. Credeam ca lipsa de dragoste din partea tatalui meu a fost un lucru dureros, si a fost insa acum cand sunt indragostita de Zayn realizez ca poate acest lucru e mai dureros. Am fost mereu indepartata de persoanele pe care le iubesc dintr-un motiv nestiiut de mine. Au fost atatea momente in viata mea cand ma intrebam daca tata ma dorea cu adevarat, daca a vrut sa aiba o fica, sa o creasca, sa o iubeasca, sa fie lumina ochiilor lui. Mama mi-a spus de multe ori ca iubirea lui pentru mine exista si ca intotdeauna a existat doar ca nu a stiut cum sa arate acest lucru. Am asteptat timp de saptesprazece ani iubirea fiintei care mi-a dat viata insa nu a ajuns niciodata la mine. Cateodata ma gandesc ca sunt o epava care navigheaza pe ocean, insa stiu ca rugina nu-mi va permite sa ajung pe cealalta parte a tarmului. Doare sa stii ca persoanele la care tu tii cu toata inima nu dau doi bani pe tine. Britt mi-a spus intotdeauna ca totul in lume se intampla cu un motiv, fiecare sentiment, gand pe care il ai sunt cu un motiv insa as vrea sa ii spun ca nu are dreptate. As vrea sa ii spun ca realitatea e diferita, in viata reala lucrurile te lovesc in momente neasteptate, te doboara cand abea te-ai ridicat. Mi-a spus ca un om isi poate schimba soarta, ca poate ajunge acolo unde vrea, daca are incredere si merge mai departe cu capul sus. Insa acum vad ca imposibilul ramane imposibil si ca mereu va ramane. Viata nu e precum un film, acolo scenele sunt repetate din nou si din nou pana totul iasa perfect. In schimb viata reala e un joc iar tu trebuie sa alegi daca vrei sa fi un jucator sau o jucarie. Nimic nu doare mai mult decat sa fi distrusa de persoana care ti-a repetat de nenumarate ori ca te va proteja, ca va avea grija de tine si ca nu va lasa pe nimeni sa ajunga la tine. As vrea sa fiu din nou copil, macar pentru cateva momente insa stiu ca nu se poate. As vrea sa stau din nou cu orele uitandu-ma la desene nepasandu-mi de durerea din jurul meu, de rautate. Acum inteleg de Peter Pan nu a vrut niciodata sa creasca. Acum vad o lume plina de rautate, minciuna, tradare, invidie.