DNA | Zayn Malik

Capitolul 30

Înainte să începeți să citiți vreau să vă spun câte ceva. Deja încep să mă satur ca toată lumea să îmi zică că eu copiez After-ul. Mi-a ajuns până peste cap. Fraților, nu vă place nu mai citiți dar nu mă tot enervați spunându-mi că eu copiez. Nu am nevoie să copiez After-ul pentru că am proprii mei neuroni, propriile mele idei nu am nevoie de cele ale lui Anna. M-am săturat să văd peste tot After. Da, am citit After dar acum nu o mai fac, de ce? Ei bine să spunem doar că am găsit originalul și e mult mai bun. Așa că vă rog, terminați. Nu vă place ceea ce scriu? Foarte bine faceți o rotație de 180 de grade și căutați alte povești pe Wattpad pentru că mai sunt cu tonele, nu vă oblig să o citiți pe a mea. O să vă întreb ceva. Harry din After și Dark e un om periculos, un derbedeu. De ce a fost creat așa? De ce i-au schimbat imaginea? Gândiți-vă la asta și răspundeți-mi mai jos. La finalul DNA o să vă spun eu de ce l-am creat așa pe Zayn, de ce l-am schimbat și tot. M-am săturat să văd cum Zayn este asemănat cu Harry. Harry nu e mai presus fie că e vorba despre Dark sau After. Nu vreau să mă înțelegeți greșit. O admir pe Hanna, pentru ceea ce a facut. Dark este pur și simplu..wow. Are tot ce îi trebuie pentru a scoate Dark ca și carte, idei proprii. Însă sunt sătulă să fiu pusă la perete față de ele. Nu sunt la nivelul lor, DNA probabil nu va fi niciodată precum Dark sau After dar cu toate astea muncesc pentru a mă perfecționa ca și scriitoare. Încetați să comparați DNA cu Dark și mai ales After sau pe mine cu Hanna sau Anna. Chestiile ăstea pe mine mă dor și mă fac să îmi pierd încrederea în mine din nou, și nu vreau să se întâmple asta din nou. Dacă nu vă place DNA puteți citi Dark și After, nu vă pot promite că povestea mea va crește la nivelul lor, nici macar eu nu cred sa ajung această performanță. Singurul lucru de care vă pot asigura este că ceea ce e aici e original, nu  e perfect, dar e al meu. 

Vă doresc lectură plăcută. 

Buzele noastre se dezlipesc dupa minute bune gasindu-i ochii calzi si plini de iubire. Ranjeste lucru ce imi creaza un alt fior pe sira spinarii. Profita de faptul ca are acest efect asupra mea. Ridica mana dreapta pentru a-mi mangaia obrazul iar eu inchid ochii la contactul mainii sale cu obrazul meu. 

- Multumesc, a spus incet. 

- Pentru ce? Ii raspuns lasandu-mi fata in mana sa. 

Ezita cateva secunde ca si cum inauntrul lui s-ar duce o lupta inainte sa vorbeasca din nou. 

- Multumesc pentru asta, credeam ca am dat-o in bara. 

Un inevitabil zambet imi arcuieste buzele. E minunat sa stiu ca poate fi si asa, ca poate sa arete ca ii pasa si nu doar prin protectie. Imi demonstreaza ca poate fi atat de romantic, ca poate fi ceea ce orice fata viseaza. Vreau sa il cunosc pe acest Zayn, vreau sa stea mai mult cu mine. Deschid ochii examinandu-i fata. E atat de perfect . 

Ma trage de mana spre patura. M-am asezat continuand sa privesc in jur. Totul era atat de perfect. El s-a asezat in fata mea continuand sa ma priveasca. Vroiam sa il treb mai multe, sa stiu unde a fost atata timp, ce s-a intamplat, din ce cauza a pleca? Am atatea intrebari dar stiu ca daca il voi intreba asta voi strica tot. Se va enerva si va distruge tot. 

- Eve, vreau sa vorbim. A spus intr-un final. 

Ochii mei ii fixeaza fata perfecta. Ochii au acea tenta intunecata dar inca stralucesc la lumina lumanarilor. Vrea sa vorbim... despre ce? Despre ce s-a intamplat? De ce a plecat?Despre el si Kath? Un oftat imi scapa printre buze mutandu-mi privirea pe patura in carouri. 

- Ce vrei sa vorbim Zayn? Ii raspund inchizandu-mi ochii. 

Ii aud respiratia greoaie langa mine si tace cateva clipe inainte sa vorbeasca din nou.