DNA | Zayn Malik

Capitolul 9

Luminile in sala de balet au fost aprinse. Oamenii apareau unul cate unul ocupand unul din acele scaune rosii din panza. Mi-am scos capul afara pentru doua secunde vazandu-i pe parintii mei cum se aseaza in primul rand. Un mic zambet mi-a facut buzele sa se arcuiasca la vederea lor. In ultimul timp nu mi-am petrecut timpul cu ei deloc. De cand lucrez la club nu mai am timpul necesar pentru a ramane alaturi de ei. Alaturi de ei era si prietena mea, Britt. Nu mai vorbisem cu ea de zile bune probabil din cauza programului incarcat care il aveam amandoua. Aveam multe sa ii povestesc, inclusiv despre Zayn. I-am spus despre el in prima mea seara la club, insa nu am intrat in detalii. 

- Fetelor, e o seara mare. Am visat toti sa ajungem aici. Nu vreau sa faceti totul perfect, pentru ca ar fi nedrept din partea mea. Vreau doar sa vad zambetele pe fata voastra acolo pe scena, iar eu va promit ca am sa dorm la noapte cu zambetul pe buze, indiferent de greseli. 

Am inghitit in sec la cuvintele ei. Stiam ca totul trebuia sa iasa perfect, fiecare din noi stia acest lucru, si nu neaparat sa dam pe spate juriul ci doar pentru profesoara noastra. Desi nu e cu mult mai batrana decat noi a stiut mereu sa se faca respectata fara a folosi cuvinte violente sau ridicarea tonului. Mi-am frecat mainile una de cealalta din cauza emotiilor, iar ea a observat acest lucru, imediat indreptandu-se spre mine. Pasii ei se apropiau rapid de corpul meu. 

- Eve, totul bine? 

Am aprobat usor lasand sa imi cada bretonul pe fata. A zambit, strangandu-mi mana intr-a ei. Stiam ca avea incredere in mine, eu nu aveam. Era mult prea multa lume acolo, sute de ochi care imi vor analiza fiecare gresala. Am respirat adanc uitandu-ma la telefon. Nu stiam nimic de Zayn, lucru ce ma ingrijora. Am incercat sa il sun eu, insa spectacolul a inceput. Am lasat telefonul pe masa plina cu machiaje intrand alaturi de ceilalti colegi in gigantica sala. Am inchis ochii pentru cateva secunde stiind ca eu am sa intru a doua. In mintea mea se invarteau sute de chestii, insa totul ducea la el. Faptul ca nu am primit nici macar un mesaj de la el azi ma face sa ma ingrijorez. Stiu ce fel de persoana este, cat de repede se enerveaza si cat de agresiv poate deveni. Discutia noastra de aseara m-a pus serios pe ganduri. S-a enervat vizibil la intrebarea mea, desi stiam ca nu vroia sa tipe la mine a facut-o. Voiam sa stiu mai multe despre el, insa mereu cand aduceam in discutie ceva din trecutul lui facea urat, ajungand mereu la urlete. 

- Eve, urmezi tu, ma anunta profesoara. 

Am aprobat usor pasind elegant in sala. Simteam cum irisii verzi ai mamei mele ma urmaresc atent, cum tata imi analiza fiecare miscare si cum Britt statea acolo cu pumnii stransi, fricoasa la miscarile mele. Insa cand privirea mea a fost ridicata o privire capruie m-a lovit din plin. Statea acolo, in usa salii, privindu-ma. Un mic zambet i-a facut buzele sa se arcuiasca cand privirile noastre s-au intalnit. Am afisat un zambet mult mai larg odata ce i-am vazut mai bine fata. Am inceput cu un Coupe jeté executandu-l perfect. Aplauzele multimii mi-au incantat timpanele dandu-mi putere pentru a face urmatoarele miscari. 

Am terminat in aproximativ zece minute parasind scena. Tutu-ul alb mi-a creat o dificultate odata ce am pasit afara cautandu-mi parintii cu privirea. O pereche de brate mi-au cuprins talia lipindu-ma de un corp tare. Ii simteam respiratia cum cobora si urca pe ceafa mea. 

- Buna, frumoaso. 

Am zambit lasandu-i un sarut pe obraz. A zambit si el, insa stiam ca vroia ceva mai mult. Mi-a cuprins talia lipindu-si buzele cu ale mele. 

Si-a strecurat usor limba in gura mea facand sarutul mult mai timid. Iubeam ca facea acest lucru pentru mine. Mi-am strans bratele in jurul bazinului sau imediat cum fetele noastre s-au indepartat una de cealalta, bagandu-mi fata in pieptul sau. El mi-a sarutat crestetul capului ridicandu-mi fata pentru a-l putea privi in ochi.