DNA | Zayn Malik

Capitolul 10

Usa casei lui a fost deschisa imediat. Degetele noastre erau împletite atunci când am ajuns în fata casei. Privirea mea s-a concentrat apoi pe aspectul cartierului în care statea. Dupa aspect, parea genul acela de cartier unde nu ai vrea sa ajungi decât silita sau... moarta. Era genul acela de loc unde trebuie sa vii cu multimea de gorile dupa tine. Privirea mea curioasa s-a intersectat atunci cu cea a unui domn care ma privea suspicios. Domnul acela probabil ca îl cunostea pe Zayn, dar îl cunostea asa cum l-am cunoscut si eu în prima seara, el îl stia ca pe un afemeiat. Un fior de neexplicat m-a cuprins, urmat de un sentiment de scârba, doar când ma gândeam la câte femei o fi adus el aici de se uita acest domn la mine de parca n-ar fi dat nici doi lei. Probabil ca în sinea lui eram o curva, cum erau si celelalte pe care le-a adus Zayn aici. M-a tras usor de mâna, invitându-ma sa întru. Distrata de peisaj, m-am împiedicat de pragul usii, dar, spre norocul meu, nu am cazut sau ceva asemanator. 

Usa s-a trântit în urma noastra facând ca acel zgomot sa creze un ecou în apartamentul gol. 

- Vrei ceva de baut? 

- Hm? Nu, sunt bine, multumesc. 

Mi-a zâmbit, apoi s-a îndreptat spre întrerupator, sa aprinda lumina. Acum încercam sa ma uit prin împrejurimi. Era curat, surprinzator de curat pentru un baiat ca el. Ma uitam pe peretii care erau plini de poze. Am surprins o fotografie ce parea a fi un portret de familie. Un barbat solid, cu ochii de un caprui închis si cu parul negru, iar în dreapta lui se afla o femeie cu parul de o dimensiune medie si cu câteva suvite blonde, Zayn se pare ca a împrumutat de la fiecare câte ceva. Trebuia sa fii orb ca sa nu îti dai seama ca cei doi erau parintii lui. De la tatal lui mostenea aspectul acela dur si ferm, iar de la mama sa mostenea zâmbetul ei cald. 

- Vin imediat, frumoaso, ma distrage el din nou. 

- Ahm, da, stai linistit, nu te grabi. 

Ochii mei se plimbau nestiutor pe peretii imensi. O fetita zglobie, cu un zâmbet atât de cald si senin, cu niste ochi mari si albastri, par lung si saten si un corp firav era presenta în majoritatea fotografiilor. Am surâs când am vazut o poza cu acea fetita si un Zayn în miniatura care o tinea strâns, de parca nu ar fi vrut sa îi mai dea drumul. Era un Zayn mai mic, ce-i drept, dar ochii sai nu erau atât de întunecati cum sunt acum, iar bratele îi erau goale, fara niciun tatuaj. Îmi era dificil sa îl vad pe Zayn asa, dar cineva i-a provocat aceasta schimbare si probabil ca nu va mai fi ce a fost. 

Privirea mi-a coborât apoi pe noptiera. O fata blonda cu vârfurile roz si cu nuanta ochilor de un albastru orbitor, zâmbea. Poza era pusa într-o rama deosebita, se vedea ca acea persoana era importanta pentru Zayn. Am luat putin rama în mâna ca sa pot sa o observ mai bine. Era o fata de o frumusete izbitoare, si, din moment ce pe culoarul scolii mele era un adevarat spectacol de moda, puteam lua aceasta concluzie fara niciun dubiu. 

- La ce te uiti? m-a întrebat el luându-ma prin surprindere. 

Vocea lui groasa m-a luat prin surprindere, astfel ca am scapat rama pe jos, iar contactul ei cu parchetul a facut-o sa se sparga. Mi-am ridicat privirea speriata catre Zayn, care deja statea în spatele meu cu pumnii strânsi. 

- De ce dracu' ai luat poza? zice el cu tonul mai ridicat decât de obicei. 

Nu am raspuns, probabil ca eram speriata de ce ar putea sa îmi faca, în schimb m-am aplecat pentru a o lua de jos. Degetele mele si-au facut drum prin rama sparta, astfel ca am luat doar poza. Am privit-o din nou si apoi l-am simtit pe el cum vine mai aproape de mine. Mi-a smuls poza din mâna si a aruncat-o pe sofa. Privirea lui s-a concentrat, apoi, asupra mea. M-a apucat de umeri si m-a împins în peretele încaperii, iar respiratia mi s-a taiat la acest contact. El mi-a prins încheieturile si mi le-a dus deasupra capului, cu acea forta de care îmi era frica si pe care speram sa nu o declansez vreodata. Am închis ochii, speriata de reactia lui. Avea ochii caprui, dar acel caprui atât de întunecat... maxilarul lui era strâns, iar muschii erau încordati. Nu se uita la mine, se uita prin mine. Strânsoarea nu putea fi slabita nici cu toate protestele mele.Nu cred ca el îsi dadea seama de forta care o folosea în acest moment împotriva mea. Durea, rau.