DNA | Zayn Malik

Capitolul 41

Inima mea incepe sa bata din ce in ce mai tare in timp ce ma urc in masina lui Niall, iar el porneste pe autostrada aglomerata. Pentru prima oara dupa o buna bucata de timp am acel sentiment. E nerabdare amestecata cu ingrijorare si o urma de adrenalina. Nu stiu despre ce poate fi vorba, dar, cu siguranta, nu este nimic bun. Se citeste in expresia lui Niall. Este putin abatut, mereu cu ochii la drum si nu spune nimic. 

Este posibil sa fi atins o coarda sensibila cand i-am tinut piept si l-am fortat, mai degraba, sa ma duca la „locul lor”. Cu toate astea.... nimeni nu a decis sa ma intrebe si pe mine cum ma simt in legatura cu asta: Zayn plecat aproape mereu, iar el si Niall sunt mereu misteriosi... incep sa simt si o urma de regret, dar golul asta din stomac pur si simplu nu o sa se inchida pana ce nu aflu mai multe. Vreau sa stiu tot despre el, pana la urma locuim impreuna si el imi este dator. M-am saturat pana peste cap de minciuni, mistere, iluzii si sperante false...

Corpul meu fragil se adanceste in scaunul moale si imi las capul pe spate in incercarea de a alunga toate gandurile rele. Ce se poate intampla in acel loc unde am ravnit atat de tare sa ajung, iar acum parca mi se face frica? Sau poate ca nu imi este frica de locul in sine, ci de ce as putea sa vad acolo. Imagini cu oameni precum Mark, iar Zayn stand cu ei imi inunda simturile si as vrea acum sa dau inapoi, dar nu are rost, nu acum cand sunt la doar cateva minute distanta.

- Am ajuns, imi zice Niall cu vocea joasa, dupa zece minute.

Zgomotul asurzitor imi produce o migrena temporara si cand privesc in ansamblu, toate temerile mele se adeveresc: masini care mai de care mai noi si puternice, motoarele lor rasunand pretutindeni si proprietarii lor etalandu-si „frumusetile”, prostituate care se alinta pe langa barbati se varsta mijlocie, sperand sa capete si ele vreun ban. Stomacul meu se intoarce pe dos si inca sper ca asta sa fie doar o gluma proasta si nu altceva. 

- Nu prea te asteptai la asta, nu-i asa? vocea fara emotie a lui Niall ma face sa tresar. 

- Nu chiar, soptesc eu mai mult pentru sine.

- Ei bine, haide sa iti arat imprejurarile atunci. 

Si imprejurarile ar fi...? Tot ce pot vedea aici sunt masini si curve ieftine. Pasii mei sunt atat de inceti si lenesi in timp ce observ fiecare detaliu cu respiratia taiata. 

Cateva fluieraturi se aud in spatele meu si imediat il aud pe Niall cum ofteaza. 

- Hei, papusa, te fac o tura? aud o voce masculina urmata de alte cateva rasete.

- E cu Malik, mai bine ai avea grija cu ea, zice Niall.

- Parca el nu isi aducea tarfele aici, doar imprumuta cate una.

Dialogul ma face, fara sa vreau, destul de interesata de subiect. Adica eu sunt doar o tarfa si... el „imprumuta” altele? Cuvintele mi se opresc in gat si o durere intepatoare imi apasa inima. Niall maraie la el si ii spune ceva ce eu nu pot auzi, apoi pornim mai departe, cu el pazindu-mi spatele. Pasii mei inainteaza in timp ce ochii mi se plimba peste tot ce se afla in jurul meu. Fete sarutandu-se cu tipi care stau rezemati de capotele unor masini mai scumpe probabil decat casa mea. Inghit in sec, in timp simt cum aerul se izbeste usor de mine. Zgomotul masinilor se aude din toate partile si sangele parca imi ingheata in vene. Dar pana la urma la ce ma asteptam? Credeam ca Zayn va fi intr-un parc si va vorbii despre meciul de fotbal? Imi inchid ochii cateva secunde simtind cum pamantul se invarte cu mine. La dracu, nu acum si nu aici. Simt durerea in piept pompand si incep sa tusesc din nou. Niall ajunge la mine ducandu-si mana pe spatele meu si tragandu-mi corpul langa al lui. Nu, nu , nu, te rog nu acum, nu aici. Inghit sangele si imi deschid ochii. Durerea dispare iar sangele se opreste instantaneu. Corpul meu se relaxeaza imediat ducandu-mi mana de la gura. Ii zambesc lui Niall indepartandu-mi corpul de al sau. Ochii mei se plimba in continuare pe lucrurile din jur cand deodata privirea imi cade pe o gasca stransa in jurul a catorva masini. Ma indrept spre acel loc cand mana mi-e prinsa de cea a lui Niall.