DNA | Zayn Malik

Capitolul 74

Atunci cand iubesti pe cineva ramai alaturi de acea persoana oricat de mult ar durea, oricat de mult ai suferi si oricate incercari iti vor trece prin fata ochilor. Iubirea inseamna rabdare, incredere, speranta, dar pe cealalta parte se ascunde si gelozia, teama si neincrederea. Aceste defecte si calitati atunci cand ajung sa se ciocneasca distrug totul in jurul lor fara sa lase ceva in urma. Si cu toate asta, iubim iubirea, desi in ziua de astazi ura este singurul sentiment adevarat pe care-l purtam in noi.
Spunem ca iubim ploaia, insa folosim umbrela pentru a ne feri de ea. Spunem ca iubim soarele insa ne ascundem de el si evitam sa-l privim. Spunem ca ne iubim pe noi, insa ne distrugem putin cate putin si asta doar pentru ca ne complexam. Spunem ca iubim iubirea insa multi dintre noi nu stiu semnificatia acestui cuvant doar o lauda, insa n-au ajuns s-o simta vreodata.
Dar am invatat ca asa este fiinta omeneasca, nu le putem cere sa se schimbe atata timp cat noi facem aceleasi greseli, pentru ca fie ca ne place sau nu suntem oameni saraci. Suntem saraci pentru ca in loc sa ascultam si sa iertam preferam sa plecam pentru ca este mai usor. Suntem saraci pentru ca in loc sa pretuim ceva la momentul potrivit asteptam sa-l pierdem ca abia apoi sa ne dam seama ce am avut. Suntem saraci pentru ca spunem prea rar “ te iubesc”. Suntem saraci pentru ca trecem precum robotii unii pe langa altii, suntem saraci pentru ca zambetele ne-au secat de mult timp. Suntem saraci pentru ca urmarimi cum copii isi pierd copilaria, cum batranii mor infometati si tinerii se sinucid, privim insa nu facem nimic. E mai usor sa spui “ eu nu pot face nimic pentru a-i schimba”, nu trebuie sa-i schimbi pe ei, trebuie sa te schimbi tu ca ei sa-ti urmeze exemplul.
Il privesc pe Zayn si incep sa plang mut. Linistea se lasa insa lacrimile mele curg siroaie zdrobindu-se de obrajii acum reci. Bratele lui Niall au disparut de mult din jurul meu facandu-ma sa ma simt si mai singura. Ochii lui ii cauta pe a-i mei si nu sunt sigura daca este pentru a se asigura ca nu am fugit sau daca sunt bine. Lucrurile se intampla atat de repede in jurul lui uneori incat pierd firul relatiei de cele mai multe ori.
Am obisnuit sa plec, sa renunt mereu si sa fiu eu cea care se retrage doar pentru ca asa parea mai usor la momentul respectiv. Simt ca nu mai am vlaga in corpul meu, toate incheieturile imi sunt maleabile, iar acum Zayn ar putea sa ma modeleze atat psihic, cat si fizic. Sunt atat de slaba incat depind din toate punctele de vedere de el. Si, Doamne, cat urasc sa depind de cineva...
Aproape fara sa imi dau seama, sunt tarata in casa lui si realizez doar in momentul in care aud motorul masinii lui Liam. Incerc sa ma zbat, incerc sa strig, insa glasul meu este atat de sfasiat incat se aseamana unei soapte a unei persoane muribunde.
Si, totusi, neexistand posibilitatea sa iau o potiune magica si sa ma intaresc instantaneu, trebuie sa gasesc acea forta in mine care sa ma ajute sa il infrunt. Nu stiu exact daca vreau sa ii spun unde am fost, stiu ca asta ar distruge tot si l-as putea pierde definitiv, insa, daca il fac sa creada ca am fost cu Liam, daca ii adeveresc temerile lui cele mai rele, il voi pierde si ii voi si atrage ura simultan, si poate ca nu asa vreau sa se termine relatia noastra.
In momentul in care pasesc in apartament, simt ca toate fortele naturii s-au adunat in trupul meu firav si devin mai mult decat constienta. Mana lui Niall inca imi strange bratul si, imediat cum imi dau seama, il imping de parca ar fi cel mai mare dusman al meu. Sunt sigura ca nu am cea mai prietenoasa privire chiar acum si ca, daca as avea la indemana un cutit, l-as injunghia fara sa stau pe ganduri.
Zayn tranteste usa in urma noastra si, acum, stam toti trei intr-un semicerc cu forma triunghiulara, de parca am fi la o intalnire a dependentilor de droguri. Nimeni nu deschide gura pentru urmatoarele minute, cand tot Zayn este cel care sparge gheata.
- Si? Chiar nu ai de gand sa imi spui nimic? O sa ma comport de parca nimic nu s-ar fi intamplat?
- Niall, dispari! soptesc eu cat mai sigura pe mine cu putinta.
- Nici mort. Asta mai are putin si cade din picioare de beat ce e si nu te las singura aici.
- Ah, dar, de altfel, l-ai lasat pe Zayn sa il bata pe cel mai bun prieten al meu si pe mine m-ai mobilizat.
 - Cel mai bun prieten? pufneste Zayn razand.
- Niall. Dispari. Acum! sasai eu printre dinti si privirea mea ca o mie de cutite se atinteste asupra lui.
Ridica o mana in timp ce se intoarce cu spatele si pleaca, iar acum sunt doar eu si cu el. Asa cum ar trebui sa fim mereu. Noi doi impotriva lumii. Doar ca, de cele mai multe ori, este lumea cea pretutindeni impotriva noastra. Sau suntem doar noi impotriva noastra?
- Inca astept, spune el dupa doua minute in timp ce se aseaza pe canapea.
- Astepti? pufnesc eu. Inca astepti? Ce anume? Poate scuzele mele pentru ca am plecat dupa ce tu m-ai lasat, asa cum faci tot timpul? Sunt o persoana libera, asa cum zici si tu ca esti, am acelasi drept ca si tine, sa stii. Poate vrei multumirile mele pentru ca mi-ai snopit prietenul in bataie? Nu cumva ai vrea si o plecaciune, o reverenta?
- Ala iti e prieten cand oi saruta eu mana curvelor ca pe vremea cand era bunicamea virgina! Oare nu l-ai vazut cum se uita la tine, cum te soarbe din priviri? Mai are putin si te fute in fata mea, la dracu!
- Vrei sa termini cu asta? Il cunosc de cand eram mici copii, suntem cei mai buni prieteni si imi pare rau ca nu poti vedea asta, dar chiar ma doare cand te vad atat de impotriva lui.
- Sunteti prieteni de mici, dar ghici ce! Intre timp i-a crescut o chestie acolo jos, intre picioare, si, da-mi voie sa iti spun, de la un anumit moment, toti barbatii gandesc doar cu acea chestie. Te cunoaste de mica, dar asta nu inseamna ca nu ar vrea sa iti vada sanii sau sa te aiba doar pentru el.
- Esti un idiot, Zayn! Te-ai gandit vreodata ca eu nu ma uit in felul ala la el doar pentru ca tu esti singurul din viata mea?
- Era un moment cand chiar credeam, asta pana sa pleci cu el la dracu cu carti si sa-ti inchizi telefonul.
Durerea din pieptul meu este din ce in ce mai acuta si imi inteapa inima cu un milion de ace. Pur si simplu nu mai rezist crizele astea de gelozie din partea lui si uneori chiar as vrea sa vada cat de mult ma raneste cu asta, dar discutiile de genul asta le avem, din pacate, doar cand el nici macar nu isi poate tine echilibrul fizic.
Ma uit la el destul de uimita in momentul in care incepe sa rada,un ras atat de prostesc, si se uita la mine cu o figura amuzata si imi zice:
- Macar te-a futut bine?
In momentul acela adrenalina a pus stapanire si pe ultima articulatie din corpul meu. Ma indrept spre el, hotarata sa il iau la pumni, insa, in schimb, il apuc de gulerul gecii si ma uit in ochii lui:
- Chiar vrei sa stii unde am fost? Am fost la fosta ta casa. La mama ta si la tatal tau. Le-am vazut privirile indurerate si m-am bucurat ca i-am cunoscut. Si Liam a fost cel care m-a ajutat sa nu cad in momentul in care te-am vazut pe tine cand erai mai mic. Le-am vazut lacrimile in ochi, Zayn. Ei te vor inapoi, insa uita-te la tine. Acum esti mort de beat si nici macar nu realizezi cate vieti distrugi, chiar si pe a mea.
Ranjetul i-a inghetat pe fata si expresia lui este acum atat de dura incat ar fi capabil sa inghete toate marile si oceanele de pe planeta asta. Ii dau drumul la guler si ma intorc cu spatele la el, abtinandu-ma sa nu zambesc. Este atat de mirat de ceea ce am facut, insa nu are inca acea reactie pe care o asteptam eu, si stiu cat de inevitabila este.
Brusc, ma apuca de incheietura atat de violent incat ma dezechilibrez si el ma forteaza sa ma uit in ochii lui. Daca nu as fi al dracului de nervoasa, poate as fi inceput sa plang la cat de infiorata sunt, si totusi nu ii pot permite sa ma trateze ca pe o marioneta tot timpul.
Trag aer puternic in piept incercand sa ma calmez. Daca este ceva ce am invatat dea lungul acestui timp e sa dezamorsez bomba numita Zayn. Daca voi continua sa strig la el se va ajunge la vesnicile noastre certuri lucru de care am cel mai putin nevoie chiar acum.
- Mai zii inca o data ce ai zis.
- De ce sa ma repet, daca deja ai auzit?
Ii infrunt privirea si, cu toate astea, stiu ca probabil sunt rosie in obraji si ca inima imi bate atat de tare incat ar vrea sa iasa.
- Nu vreau sa crezi ca o sa fac tot timpul numai ce vrei tu si numai cum vrei tu, da-mi voie sa-ti reamintesc ca inca sunt o persoana libera. Si totusi uite ce fac, incerc sa te ajut, incerc fiu alaturi de tine, si tu? Ma invinuiesti pentru orice pas as face si iei la bataie orice persoana pe care o vezi ca sta in preajma mea. Oare chiar asta numesti tu „relatie”?
Imediat ce rostesc ultimele cuvinte, realizez ca a sunat mai mult ca un biet strigat gatuit si imi duc din instinct mana la gura. Inchid ochii, de parca as vrea sa alung mai multe ganduri rele, iar Zayn se apropie mai mult de mine, micsorand considerabil distanta dintre noi.
- Dar chiar nu ma intereseaza. Stiu ca vrei sa imi fii alaturi, stiu ca vrei sa ma aduci pe o cale mai buna, dar eu... eu deja sunt ratacit, nu ai cum sa ma ajuti. Ei sunt parte din trecutul meu, si oricat ai incerca, trecutul nu poti sa il schimbi, nu ai cum. Poate va veni o zi cand ii voi intalni din nou, poate va veni o vreme cand vom fi din nou o familie, dar acea vreme poate ca nu este acum.
- Daca le vedeai lacrimile siroaie pe obraji, poate ca acum nu ai mai fi spus acelasi lucru.
- Le-am vazut chiar inainte sa plec. Si o sa imi ramana cea mai vie amintire din toate. De-asta nu stiu daca vreau sa ii vad. Si totusi... tu nu aveai de ce sa te implici in asta. Eu nu am nevoie de nimeni, decat de tine. Tu esti singurul meu adapost si bratele tale sunt singurul meu camin. Nu vreau sa stiu altceva si nu imi pasa daca maine ma trezesc la marginea orasului, nu atata timp cat tu vei fi langa mine.
Incerc sa ma stapanesc, insa e-n zadar. Toata furia mea pare ca se dizolva si deocamdata nu imi mai pasa de ce suntem aici, de ce ne-am certat, nu ma intereseaza ca e beat, nu stiu daca va exista un timp cand ne vom rezolva absolut toate problemele. Dar deocamdata vreau doar sa ii simt buzele si sa il strang in brate, sa ii ofer adapostul meu deplin si permanent. Imi ridic ochii spre el din nou vazand cum nervii lui continua sa creasca si nu sunt constienta daca e din cauza familiei lui sau a lui Liam.
- De ce ai face asta? De ce i-ai cautat? La dracu, ti-am spus sa nu faci nimic prostesc Eveline, nu trebuia sa-ti bagi nasul unde nu e treaba ta, rahat !
Odata ce cuvintele lui sunt rostite o piatra se desprinde de inima mea. Oricat de urat ar reactiona la vederea mea cu altcineva stiu ca undeva in inima lui stie ca n-as fi capabila sa-l inlocuiesc cu altcineva. Inseamna mult prea mult pentru a trece peste.
- Tu esti treaba mea, si fie ca vrei sau nu familia ta e inca treaba ta. Doar pentru ca tu nu-i accepti acum nu inseamna ca nu ai cu adevarat nevoie de ei. Pot citi asta in ochii tai.
- Poti citi, pe mama naibii. N-am nevoie de nimic din trecut, de nici o parte sau o persoana din acea persoana. N-am nevoie de ei, am nevoie de tine. Tu esti acasa pentru mine acum.
Inima mea se face cat un purice auzindu-i cuvintele insa ma mentin pe pozitii incercand sa-mi spun punctul de vedere.
- E familia ta.
Mana lui imi prinde incheieturile si trantindu-ma de peretele din spatele meu imi suspenda mainile deasupra capului. Corpul lui il preseaza usor pe al meu si simt cum caldura explodeaza in corpul meu.
- Tu esti familia mea, continua.
Respiratia lui se loveste de fata mea si realizez imediat ce face. Mereu a fost constient de faptul ca ma pierd atunci cand se apropie atat de mult de mine si de fiecare data a incercat sa foloseasca acest lucru in folosul lui.
- N-o sa mearga si de aceasta data, spun scotandu-mi mainile din stransoarea lui, uita-te bine la mine Zayn. Nu voi ceda in fata ta, nu acum cand totul este pentru tine. Am sa-ti apar familia chiar si de tine insuti.
Buzele lui se arcuiesc intr-un zambet sters si pot vedea cat de mult il doare fiecare miscare pe care o face. Alcoolul din vene pune stapanire pe corpul lui si mersul ii e clatinat. Din arcada dreapta picura sangele proaspat si manjindu-i tricoul. Clipesc repetat facand un pas in fata si dezlipindu-mi corpul de perete.
- Trecutul e trecut Eve.
- Trebuie sa vorbesti cu ei.
- N-am s-o fac, pufneste.
Ma asteptam la o asemenea atitudine din partea lui insa ma asteptam ca macar sa stea pe ganduri in legatura cu acest subiect. Mana lui scoate pachetul de tigari din buzunarul drept si bagandu-si o tigara intre buze se intoarce spre mine.
- Te vor inapoi, scuip.
- Nu-mi pasa ce vor ei.
- E familia ta la naiba.
Mana lui trece rapid peste lucrurile ce stau pe masa de sticla izbindu-le de podea. Tresar facand un pas in spate. Pupilele lui se dilata vizibil si-mi pot da seama ca am intrecut masura de data asta. Ochii lui capata un cenusiu inchis iar venele de pe gatul lui sunt mult mai vizibile.
- Adu-mi sora inapoi si-ti promit ca in momentul acesta voi merge la ei.
Ochii mi se maresc vizibil auzindu-i cuvintele si-mi aplec capul pentru cateva secunde. Exista momente cand ma simt inutila, inutila atunci cand nu pot ajuta persoana cea mai importanta pentru mine, inutila sa stiu ca nu pot impiedica persoanele din jurul meu sa aiba parte de suferinta. E o durere muta pe care n-o poti spune nimanui, pentru ca n-ar intelege, n-ai intelege cum sa o explici. In acest moment acea durere ma loveste din plin. Ma sufoaca si ma lasa sa ma chinui pe marginea unei prapastii fara sa ma impinga inauntru sau sa ma traga afara. In aceste momente realizez ca uneori sunt incapabila de anumite lucruri, ca oricat as incerca sa fac din lumea mea o lume mai buna este imposibil atunci cand te lovesti de fantasme a trecutului. Atunci cand pierzi o persoana fiecare lumanare si rugaciune nu va compensa faptul ca in locul acela unde acea persoana obisnuia sa stea e o gaura. O gaura pe care nimeni altcineva n-o va ocupa, iar la final realizam ca avem sufletul plini de gauri.
- Nu am cum sa o aduc pe ea inapoi Zayn, te rog, suspin, vorbeste cu ei.
- Nu se va intampla Eve. Niciodata n-am lasat ca iubirea mea pentru tine sa intervina in deciziile mele, si nu voi lasa nici acum. Nu e treaba ta.
- Sunt iubita ta ! Tip.
- Iubita, nu sotia. Sau aminteste-mi cand ne-am casatorit pentru a lua tu decizii in numele meu.
- Esti un ratat, n-am de gand sa-ti suport insultele.
- Iar eu n-am de gand sa-ti suport comportarile de copil.
- Nu sunt un copil...
- Atunci nu te mai comporta ca unul mama dracului.
Vocea lui o inghite pe a mea inainte sa termin. Trag aer puternic in piept si-mi inchid ochii pentru cateva minute. Stiam ca asta s-ar putea intampla, insa cred ca atunci cand te lovesti de lucrul in sine doare de doua ori mai tare ca si atunci cand te gandesti la el.
Fac un pas mare spre el si-i prind talia cu bratele. Imi lipesc corpul de a lui si-l strang puternic in brate. Ii pot auzi bataile inimii parca bubuindu-mi in urechi si oftez.
- Promite-mi ca macar te vei gandi la asta, soptesc.
Raspunsul lui nu vine si o parte din mine se bucura, macar nu a spus nu.

Păreri, păreri și iar păreri ! Vreau să le știu pe toate, vorbesc foarte serios.

Și-mi pare rău că a durat atât din nou. Am să încerc să mă grăbesc de acum și promit că nu ve-ți mai aștepta atât.