DNA | Zayn Malik

Capitolul 31

Masina se intoarce pe acelasi drum pe care am venit in urma cu doar cateva ore. Privirea mea sta atintita pe geam privind aglomeratia Los Angeles-ului. Zayn este concentrat la drum si nu scoate nici un cuvant, lucru care ma sperie intr-o oarecare masura. Stiu ca tot ce i-am spus in aceasta seara l-a dat peste cap. Si gandurile mele sunt in ceata. Nu inteleg de ce i-am spus toate aceste lucruri, de ce am cazut din nou in fata lui, de ce am plans din nou? Presupun ca asa vor sta lucrurile intre noi. Eu plangand iar el aparandu-ma de tot si de toti.  

Oare asta astept eu de la o relatie? Doar protectie? Viata mea s-a schimbat complet de cand a intrat el in ea. Nu ma mai cunosc nici eu, nu sunt stapana pe propriile-mi vointe. Nu stiu ce vreau cu adevarat. Ne cunoastem de aproape doua luni insa parca a trecut atat de mult de atunci. S-au intamplat atat de multe incat mi-e greu sa imi aduc aminte de fiecare lucru in parte. Prostia mea de a jefui acel bar, cunoasterea lui Mark, ajungerea mea la clubul lui, cunoasterea lui Zayn, problemele intampinate din cauza lui. Toate, toate astea s-au intamplat intr-un timp atat de scurt, a reusit sa imi dea intreaga viata peste cap in cateva saptamani. Daca cineva mi-ar fi spus acum doua luni ca voi lucra intr-un club, ca voi avea un sef care vrea sa ma futa si ca voi fi " impreuna" cu un tip precum e Zayn as fi ras de acea persoana cu gura pana la urechi sau i-as fi dat una. Sau amandoua. 

Zayn a intrat in viata mea ca precum un uragan, nu a cerut permis de intrare si nici de sedere, pur si simplu a venit si a decis sa ramana. Nu stiu de ce, pentru cat timp, stiu doar ca a ramas. Si-a facut loc in inima mea in modul lui insa atunci cand a plecat am simtit cum jumatate din mine a murit. As vrea sa stiu ce suntem, stiu ca nu e genul de persoana cu care as putea avea o relatie, nu e genul cu flori si inimioare, chiar daca nu mi-a spus asta mi-a dat de inteles, desii in aceasta seara a incercat sa fie asa cum imi doresc eu.  

- Eve, esti bine? 

Vocea lui groasa ma face sa tresar si sa scap de gandurile mele deloc placute. Ii zambesc timid aruncandu-i o privire scurta. Fata lui e atat de perfect conturata, toate trasaturile lui sunt perfecte. Nasul drept, genele lungi, ochii de un caprui caramelizat. Niste ochii atat de blanzi si calzi uneori dar si intunecati si plini de rautate altadata. E atat de uimitor cum se poate schimba de la o stare la alta atat de repede, mi-e greu sa tin pasul cu el. 

- Iubito.. 

Mana lui este asezata pe genunchiul meu strangand. E incredibil cum doar aceasta atingere atat de neinsemnata imi creaza un fior de placere care imi strabate intreg corpul. Atingerile lui au mereu acelasi efect atat de senzual. Ochii lui detin dorinta si frica. Frica de ce? E greu de spus o asemenea chestie la o persoana ca el, mi-e greu sa ii citesc gandurile, ideile, mi-e greu sa ii fac fata lui Zayn. 

- Totul va fi bine, voi ramane aici de data aceasta. 

Cuvintele lui fac ca inima mea sa se opreasca pentru cateva minute. Va ramane aici, vezi idioato, te iubeste. Vocea mea interioara isi face din nou aparitia prin magie parca trezita la viata. Ma iubeste? Nu, nu poate face asta, nu suntem nici macar un cuplu si nu pare ca vom fi vreodata. Nu vreau sa faca asta pentru mine, doar ca sa am eu siguranta ca el nu va pleca. Stiu ca se straduieste, incearca asta si apreciez. 

- Voi vorbi cu Mark, nenorocitul ala are de dat niste explicatii. 

Vocea lui e joasa si rece iar privirea lipsita de vre-un sentiment. Respiratia mea este mai greoaie, nu vreau sa faca asta, ar duce la o cearta, il cunosc pe Zayn. 

- Nu Zayn, nu vei vorbi. Am spus hotarat. 

Mana lui imi strange genunchiul. Este pentru prima data cand imi mentin pozitia in fata lui. Trebuie sa fac asta, sa ii demonstrez ca pot face fata caracterului sau, ca nu depind de el si de felul lui de a-mi rezolva problemele. Va trebui sa inteleaga asta.