DNA | Zayn Malik

Capitolul 63

Melodia pentru acest capitol este : Christina Grimmie - I won't give up.

Se intampla ca uneori sa ne punem intrebari despre noi insine, legate de ceea ce vrem, de posibilitatile noastre, insa asta tine de natura noastra umana.

Cateodata ma intreb... cat de departe suntem dispusi sa mergem pentru iubire? Cate sacrificii suntem dispusi sa facem pentru persoana iubita? Suntem dispusi sa lasam totul in urma si sa stam in dreptul ei la fiecare pas? Suntem capabili sa-i fim alaturi indiferent de ce se va intampla dupa? Suntem constienti de cat de mare uraganul care va veni? 

I-am promis ca voi fi alaturi de el indiferent de ce se va intampla, ca voi sta in spatele lui pazindu-l asa cum a facut si el cu mine pana acum. Acum stiu ca sunt capabila sa-l apar, dar oare ma pot apara pe mine? Imi doresc tot ce este mai bun pentru el, stiu asta, este un fapt dovedit si incontestabil, insa cu mine ce se intampla? Oare, cat timp il pun pe el pe un piedestal, esenta mea se pierde? Ma privesc si sunt constienta ca ceva s-a schimbat la mine, ceva s-a rupt in interiorul meu, iar acum sunt o persoana diferita. Am simtit-o nu de curand, gandurile mele au capatat un alt sens, iar inima simt ca are un alt scop pentru care bate. Mi-am dorit mereu sa fiu o persoana puternica, o persoana care poate infrunta totul, daca este pentru barbatul pe care-l iubesc. O persoana care face fata tuturor greitatilor si nu se plange, o persoana cu mana de fier, insa care inca plange cand vede un copil neajutorat pe strada. Mi-am dorit sa fiu o femeie. O femeie intruneste toate calitatile unui om intr-un singur suflet. O femeie este calda, puternica, razbunatoare si iubitoare. O femeie poate avea grija de ea insasi, insa, in acelasi timp, tanjeste dupa o imbratisare si un sarut din partea celui pe care il iubeste.

Inevitabil, gandul imi zboara la Zayn si ma gandesc ca totul este adevarat. Am fost capabila sa o infrunt pe Kath, insa acum inca tanjesc dupa mana lui care imi ia barbia si ma saruta in cel mai dulce mod posibil. Am fost capabila sa rup o buna parte din legatura cu familia mea, insa inca tanjesc dupa imbratisarea calda a mamei mele. O femeie este un paradox. Eu sunt un paradox. Deci asta inseamna ca am devenit o femeie?

O usoara briza ma loveste si imi simt corpul vulnerabil la atingere. Eu si Zayn stam aproape spate-in-spate, fara sa zicem ceva de vreo cateva minute. Incep sa ma plimb, in speranta ca poate senzatia de frig va disparea. Fac cativa pasi prin imprejurimi, iar el nu zice nimic. Linistea lui ma omoara, sau cel putin ma face sa cred ca s-a intamplat ceva grav, cand tot ceea ce am facut a fost sa protejez ce este al meu.

Lovesc pietricelele de pe jos cu piciorul si ma frustrez. Ma uit la el, insa pare pierdut in timp. Cand sunt gata sa spun ceva, el imi apuca incheietura. Ma opresc si il privesc nedumerita. 

- Ai de gand sa imi spui ceva? il intreb eu.

- Aaa, da, eu...

Vrea sa continue, insa Niall apare ca de nicaieri si rasul lui ne trezeste pe amandoi la realitate. Are un zambet urias pe buze si poarta niste ochelari de soare care il fac sa nu mai para un „bad-boy”. Vine la mine si ma strange in brate, atat de tare incat aproape nu mai pot respira.

- Ei bine, uite ca am ajuns si la ziua asta.. 

- Te indoiai de asta? spun privindu-l atent.

- La cat esti de imprevizibila? Binenteles ca nu. Rade.

Ma masoara din cap pana in picioare, admirandu-mi formele. Imi ureaza un „la multi ani” si ma ia din nou in brate, inca zambind. Ii raspund la imbratisare si se formeaza si pe fata mea un zambet copilaresc. Am crescut. M-am maturizat. Si nu din cauza ca am optsprezece ani. M-am maturizat pentru ca acum stiu ce vreau de la viata. Stiu ca pot sa fac propriile mele alegeri. Sunt o persoana independenta.