DNA | Zayn Malik

Capitolul 29

Mă privesc în oglindă, observându-mi culoarea roşie din obraji. E incredibil cum îmi poate schimba starea de spirit în câteva minute. Faţa mea a prins culoare. Obrajii mei au o culoare roşiatică care îmi oferă mai multă încredere în mine. Părul îmi curge în valuri acoperindu-mi întreg spatele. Îmi trec nervoasă o mână prin păr continuând să mă privesc pierdută în oglindă. Roşeaţa din ochii mei începe să dispară uşor, lucru care mă încântă enorm. Nu aş vrea să mă vadă aşa, deşi nu cred că mai pot face ceva care să îmbunătăţească felul cum arăt. Port un trening de un gri închis şi converşi albi, însă nu ştiu dacă am ales ţinuta tocmai perfectă. Ştiu că se străduieşte să facă acest lucru, nu vreau să se simtă prost cu mine arătând în acest hal pe lângă perfecţiunea care îl întruchipează pe el.

Tresar când telefonul îmi sună în anunţarea unui mesaj. Mă repezesc spre măsuţa de lângă pat luând telefonul şi citind mesajul. "Sunt în faţa casei tale". Mă strâmb telefonului înainte să îl bag în buzunar şi să ies din cameră. La parter stă familia lui Britt povestind. Îi salut rapid ieşind pe uşă. Ar trebui să mă întorc acasă curând, au fost destul de generoşi cu mine, nu vreau să profit de bunătatea lor.

El stă rezemat de capota maşinii, inbracat într-o pereche de blugi tăiaţi, un tricou alb şi converşi. Doamne, e atât de sexy. Mă înroşesc în timp ce îl privesc. Tricoul alb îmi oferă o privelişte minunată asupra tatuajelor sale făcându-mă pe mine să îmi muşc buza. Părul ciufulit îi oferă un aer de adolescent. Nu cred că l-am mai văzut aşa până acum. Ador această latură a lui, mă face să mă simt mai în largul meu. Zâmbesc în timp ce se apropie de mine. Ţine mâna dreaptă la spate ceea ce mă face să mă îngrijorez. Se apropie în faţa mea zâmbind şi afişându-şi dantura perfectă. Doamne, e atât de frumos.  

Scoate un trandafir alb de la spate în timp ce el se apropie mult mai mult.

- Ultimul trebuia să ţi-l dau în persoană, nu?

Zâmbesc, luându-i trandafirul din mână şi ducându-l în dreptul nasului pentru a-l mirosi. E încântător. Îmi ridic privirea pentru a o întâlni pe a lui. Ochii lui deţin un căprui intens, sincer şi... speriat?

- Mulţumesc, murmur eu oferindu-i un zâmbet.

Mâna lui urcă pe obrazul meu creându-mi un fior pe şira spinării. Gem încet, continuând să îl privesc. E atât de frumosc, perfecţiunea lui mă depăşeşte.

- Eşti atât de frumoasă, Eve.

Îmi mângâie delicat obrazul, degetele lui mişcându-se ritmic. Aş vrea să îl ating şi eu, însă fiecare muşchi din corpul meu îmi spune că nu e o idee chiar atât de bună. Am spus că am nevoie de timp, timp să îl cunosc pe Zayn.

- Mergem? îmi şopteşte Zayn la câţiva centimetri de mine.

Aprob, iar el îmi prinde mâna, trăgându-mă spre maşină. Degetele lui le strâng pe ale mele, ceea ce îmi crează un alt fior, însă prin întreg corpul de această dată. Zeiţa mea intimă parcă s-a trezit la viaţă după o eternitate în care a dormit. Îmi ţine mâna strânsă într-a lui, lucru ce îmi oferă protecţie. Pe buze mi se formează un zâmbet iremediabil când îl privesc din nou. Trăsăturile feţei îi sunt perfect conturate. Nasul drept. Barba proaspăt crescută, acest detaliu neglijat pe care îl ador la Zayn. Părul ciufulit ca imediat după futai. Un chicot îmi scapă printre buze făcându-l pe el să îmi strângă şi mai puternic mâna. Se pare că Zayn protectorul mai e încă printre noi, e bine. Ştiu că atâta timp cât sunt cu el nu pot păţi nimic, că va avea grijă de mine.

Îmi deschide portiera maşinii, făcându-mi semn să urc, iar eu fac acest lucru, însă fără să îmi iau privirea de pe el. Îmi oferă un zâmbet apoi închide portiera alergând pe cealaltă parte. Urcă în stânga mea punându-şi centura. Se uită la mine lung, apoi privirea i se întunecă din nou. La dracu.

- S-a întâmplat ceva?

Nu pot distinge privirea lui, nu emană nici un sentiment, lucru ce mă îngrijorează.

- Pune-ţi centura, Eveline, mă ceartă el.

Mă uit din nou la el văzând cum privirea lui se calmează uşor. Încep să râd zgomotos ducându-mi mâna la burtă. El se uită nedumerit la mine, încercând să pară serios, însă pot vedea o umbră de zâmbet pe faţa lui. Îşi pune mâna pe volan, iar apoi se apleacă spre mine, făcându-mă să mă lipesc de scaun. Buzele lui se apropie de lobul urechii mele apoi spre gât. Respiraţia lui se loveşte de pielea mea şi îmi muşc buza inferioară.  

- Vreau să ai mai multă grijă de tine, Eve, altfel va trebui să te pedepsesc.

Cuvintele lui mă fac să tresar. Să mă pedepsească? Nu e suficient că se joacă cu nervii mei? Că mă face să îl doresc pe zi ce trece mai mult, deşi ar trebui să păstrez distanţa? Îmi simt inima în gât când respiraţia lui se plimbă pe gâtul meu. Un geamăt îmi iese fără voia mea printre buze, distrugând liniştea din maşină. "Sărută-mă, te rog".

- Ai un miros încântător, Eve, ai idee ce îmi faci?

Îşi ridică privirea spre mine, iar eu simt cum corpul îmi îngheaţă. Acea privire caldă şi atât de plăcută. Degetele lui prind de capetele firelor mele de par căzute pe faţă şi le îndepărtează încet.

- Ai un păr superb.

Îşi apropie buzele de ale mele, însă nu mă sărută. Ochii noştri se privesc ficşi, buzele la doar câţiva milimetri distanţă, însă nu mă sărută. Simt cum stomacul meu se strânge. Vreau să simt căldura buzelor lui peste ale mele. Vreau să îl simt. Scot un mic icnet de nemulţumire lucru ce îl face pe el să închidă ochii.

- Oh, Eve, dacă te sărut acum, nu am să mă pot opri la atât.

"Nu vreau să te opreşti la atât". Îmi muşc din nou buza inferioară, însă de data aceasta îmi prinde bărbia forţându-mă să îmi las buza dintre dinţi.

- Nu îţi muşca buza, Eve, habar nu ai ce îmi provoacă acest lucru.  

Trebuie să recunosc că mă simt puţin mai bine ştiind că îi provoc aceaşi neplăcere pe care mi-o provoacă şi el mie lăsându-mă aşa. Să fierb toată. Se joacă cu mine şi cu nervii mei. Ştiu asta, însă trebuie să rămân puternică în faţa lui, oricât de greu ar fi. Îşi ridică privirea din nou analizându-mă atent. Se îndepărtează cu greu fixându-şi privirea pe drum şi pornind motorul.

O linişte totală se aşterne imediat după. Stau cu privirea aţintită pe geam observând stelele. Mă întreb unde mergem. Îmi întorc privirea spre el din nou văzând că e concentrat la drum. Nu spune nimic şi nu vreau să fiu eu cea care sparge gheaţa. Îmi întorc privirea spre geam din nou căzând în gândurile mele. Nu sunt sigură că ideea de a accepta această "întâlnire" e atât de bună. Dacă vreau să trec peste ceea ce a fost nu trebuie să stau în apropierea lui. Nu gândesc limpede atunci când sunt cu el. Închid ochii uşor încercând să îmi pun ordine printre rânduri când maşina se opreşte.

Deschid ochii rapid privind în jurul meu, însă totul este negru. Nu văd nimic, doar nişte umbre ici-colo. Inima începe să îmi bată puternic. Ştiu că nu mi-ar face rău, sau cel puţin nu intenţionat... îl privesc din nou speriată.

- Zayn, unde suntem?

- Nu am să îţi fac nimic. Ai încredere în mine?

Aprob rapid din cap fără să îmi dau seama, iar el zâmbeşte. Deschide portiera şi coboară din maşină lăsându-mă pe mine înăuntru cât timp el trece pe cealaltă parte pentru a o deschide pe a mea. Îi prind mâna şi o strâng puternic în timp ce cobor. Suntem undeva pe o câmpie, nu îmi pot da seama, însă simt cum respiraţia mea se calmează odată ce m-a atins.

- Mai avem de mers puţin de mers pe jos de aici, îmi spune el.

Aprob, iar el mă trage după el prin iarbă. Privesc înainte văzând o mică sursă de lumină. Probabil că dacă nu aş fi atât de speriată m-aş putea bucura mai mult de compania lui şi de faptul că suntem singuri. Singură cu Zayn, după atâta timp. Îmi ţine mâna strâns şi pot simţi nervozitatea. Zayn emoţionat? Asta cu siguranţă e o premieră. Închid ochii pentru câteva secunde, iar, când îi deschid din nou, o mulţime de luminiţe fac ca totul să fie mult mai clar.  

Gura mea se deschide instantaneu. O alee luminată cu ajutorul lumânărilor, puse pe o parte şi cealaltă. Culoarea roşie a lumânările se îmbină perfect cu galbenul focului. Pe jos stă pusă o pătură în carouri cu alb şi roşu, iar pe mijlocul păturii stă un coş mare. Respiraţia mea se taie la vederea lor. Totul arată perfect. Mult prea perfect. Totul este înconjurat de lumânări de toate culorile şi mărimile. Probabil i-a luat o veşnicie să facă asta. E perfect.

Simt cum lacrimile curg pe obrajii mei când el mă întoarce cu faţa spre el. Mă priveşte speriat şi începe să respire greu.  

- Nu îţi place? spune cu o voce joasă.

- Zayn...

- La naiba, credeam că va fi ok dacă vom veni aici.

- Zayn, eu...

- Vino, putem merge în alt loc, a spus prinzându-mi mâna.

- Zayn! protestez eu. Vrei să mă laşi să termin?

Privirea lui o întâlneşte pe a mea din nou şi pot vedea neliniştea ce stă în ochii lui. E atât de perfect, mult prea perfect pentru mine.  

- Zayn, e minunat. Tu eşti minunat, îţi mulţumesc mult.

Îmi arunc braţele în jurul gâtului sau, lipindu-mi corpul de al său. Stă nemişcat câteva minute înainte să îmi înconjoare şi el trupul cu mâinile şi să mă strângă puternic. Oh, Zayn! Corpul îi e încordat din cauza emoţiilor şi mă strânge mai mult la pieptul lui. Îi mângâi ceafa şi revin în faţa lui, însă nu îi dau drumul din îmbrăţişare. Ochii lui mă privesc fix analizându-mi fiecare părticică a feţei. Îmi prinde bărbia între degete în timp ce ochii lui continuă să îi devoreze pe ai mei.

- Vreau să te sărut, abia spune.

Zâmbesc discret şi îl apăs în jos spre mine. Buzele noastre stau din nou la câţiva centimetri distanţă. Respiraţiile noastre se izbesc una de alta, buzele se ating, însă nu ne sărutăm. Ştiu că aşteaptă ca eu să fac următorul pas şi am să o fac. Mă ridic puţin pentru a-i atinge buzele. Ochii lui se închid şi mă strânge mai mult în braţe. Limba lui se plimbă pe buzele mele umezindu-le înainte să îmi atace intrarea. Îmi deschide gura uşor, lăsându-l să între uşor. Limba lui pătrunde graţios în gura mea, explorând şi excitandu-mă. Îmi cercetează fiecare colţişor, făcându-mă să gem. Limbile se masează uşor creând plăcere. E incredibil cum corpul meu îi răspunde la fiecare atingere, cum gura mea îl aştepta de atâta timp. E primul sărut de acest gen, însă acum sunt sigură că nu vreau că acesta să fie ultimul.

Când buzele noastre se desprind, respirăm amândoi greu. Zâmbeşte, iar apoi mă strânge puternic din nou.  

- Oh, Eve, ce îmi faci?!