DNA | Zayn Malik

Capitolul 23

Zilele treceau una dupa alta desi timpul se misca al naibii de încet. Au trecut doua saptamâni de când nu mai stiu nimic de el si sunt bine, sau am fost pâna când i-am vazut masina parcata în fata casei mele. Inima mea a tresarit crezând ca e el, însa a aparut un alt domn care a urcat în ea. Nu stiam de ce continuam sa fac asta, ar trebui sa am mai mult respect pentru mine. Probabil nu e doar el, nu sunt doar eu, ceva trebuie sa mai fie la mijloc, acel lucru fiind probabil vinovat pentru cum ma simt peste tot. M-am saturat ca totul sa îmi aminteasca de el, ca toti sa vorbeasca despre el si despre disparitia lui. A plecat, pur si simplu, nu avea de ce sa dea explicatii nimanui. 

O alta seara în acelasi rahat. Acelasi club, aceleasi fete cunoscute. Încep sa cred ca deja devine o rutina ceea ce mi se întâmpla. Ultimele doua saptamâni au fost goale, e ca si cum sunt închisa într-o bula, iar actiunele din acea dimensiune se tot repeta si se repeta. Probabil ar trebui sa ies, însa nu sunt sigura ca vreau sa fac acest lucru. Am nevoie sa fiu plecata o perioada, sa fiu doar eu si persoana mea, nimeni altcineva. Am crezut zile întregi ca se trage din cauza plecarii lui, iar astazi am realizat ca era adevarat ce credeam. Nu stiu daca e din cauza ca nu stiu nimic de el, sau din cauza ca a plecat asa, fara sa spuna nimic. Vreau sa cred ca e bine, ca nu a patit nimic, însa nu pot, mi-e prea frica. 

- Eve, Mark te cheama.  

Privirea mea s-a ridicat pierduta din oglinda, intrasem din nou în transa, acea blestemata transa care ma trage atât de des spre ea în ultima vreme. Am aprobat ridicându-ma de pe scaun precum o stafie, ceea ce eram. Zgomotul lasat în urma mea din cauza tocurilor se auzea de o mie de ori mai puternic decât muzica, cel putin în mintea mea.  

Am cautat cu privirea acel barbat plin de tatuaje, dur, capabil sa bage frica în tine cu o singura privire, gasindu-l în cele din urma la o masa, singur. M-am îndepartat spre el cu pasi repezi tragând de fusta în jos. Comportamentul lui e ciudat în ultima vreme, revenind la cum a fost în prima seara când am ajuns aici. Probabil vazând ca Zayn a plecat, are toata puterea asupra mea din nou, la naiba cu asta. Vreau doar sa scap de aici si sa nu mai vad aceste fete vreodata. Odata ajunsa în fata lui, a rânjit ridicându-se si mângâindu-mi obrazul. Simteam cum stomacul meu se strânge la atingerile lui, nu suportam sa fiu atinsa de el, sau de cei din jurul lui. 

- A venit, Eve, te asteapta în separeul de lânga biroul meu. 

Ochii mei s-au marit vizibil la cuvintele lui, inima sarindu-mi din piept. Simteam cum corpul meu prinde energie doar la gândul ca îl voi vedea din nou, nu îmi pasa daca a venit sau nu pentru mine. Vroiam sa îl vad, sa stiu ca e bine, ca a fost bine tot timpul acesta si ca a fost doar unul dintre jocurile lui idioate.  

I-am luat mâna de pe corpul meu îndepartându-ma de el aproape alergând. Persoanele erau precum obstacolele în fata mea, împiedicându-ma sa ajung la el. Mi-am muscat buza inferioara când am pus mâna pe clanta intrând. Era întuneric, o bezna totala ce îmi facea pielea de gaina. 

- Zayn?

- din perspectiva lui Niall -

Am deschis usa larg a clubului cautând cu privirea acea fata mica si atât de enervanta. Înca nu îmi venea sa cred ca ma aflam aici, nu am mai pus piciorul de doi ani în acest loc blestemat. Privirile persoanelor s-au fixat pe mine, vroiam doar sa ies dracu din acest loc si sa plec acasa. Mark statea acolo la o masa cu câteva blonde lânga el mângâindu-l, simteam cum mi se face scârba, nu se schimbase deloc de ultima data când l-am vazut, acelasi nesuferit care a fost mereu. S-a ridicat rapid îndata ce m-a vazut încercând sa schiteze un zâmbet, pacat ca nu i-a iesit, stresul si frica punând stapânire pe el. Privirea lui cauta speriata ceva când m-am apropiat de el. Simteam cum nervii mei cresc vazându-l din nou în fata mea, trebuia sa ma abtin, sau macar trebuia sa încerc.