DNA | Zayn Malik

Capitolul 68

Din perspectiva lui Zayn

Minutele mi se par ore si ma trezesc privind ceasul din minunt in minut pe timpul noptii. Injur lovind puternic usa cu piciorul aceasta iesind din balamale si cazand la picioarele mele. Sunetul provoaca un ecou in apartament provocandu-ma sa-mi indrept pumniii spre oglinda din fata mea. Mana mea loveste sticla spargandu-se in zeci de bucatele. Cioburile imi ranesc mainile insa nu-mi pasa, imi pasa doar de ea.

Aud pasi venind spre camera mea insa stiu perfect cine e. Privirea furioasa a lui Niall se oglindeste imediat cu a mea si se apropie de mine. Arunc masa pe care toate lucrurile ei stau inspre el, insa se fereste inainte ca aceasta sa-l nimereasca. Simt nervii punand stapanire pe mine si trantesc fiecare obiect care-mi iese in cale distrugand totul in urma mea. Asa cum a fost mereu. Inchid ochii si privirea ei imi apare in minte din nou. Parea obosita. Obosita de toate rahaturile mele, obosita sa se lupte cu mine. Va ceda, la dracu va ceda si doare de zeci de ori sa stiu asta. Va realiza intr-un final ca noi doi nu putem fi, ca nu vom putea fi niciodata si va pleca, iar eu sunt prea egoist sa o las sa faca asta.

Privirea mea se intoarce spre cearsafurile patului si scrancesc. Locul ei e gol si imi simt inima strangandu-se cu fiecare secunda care trece departe de ea. Degetele mele prind materialul garniturilor sfasiindu-le urmand ca apoi sa le arunc la picioarele lui Niall. Micile modificari pe care ea le-a facut aici au disparut stand acum pe podea sparte sau rupte. Imi trec nervos o mana prin par inainte ca ochii mei sa fixeze dulapul. Pasii mei se indreapta rapid spre el deschizandu-l cu forta. Mirosul ei ma invaluie si-mi simt picioarele slabe. Lovesc usile cu putere urmand ca apoi sa-mi rezem capul de lemnul dur. Pumnii mei lovesc usile din nou si din nou pana cand intr-un final acestea cad la picioarele mele.

- Ai distrus tot, aud vocea lui Niall maraind.

- La dracu, ma va parasi Niall, spun ignorandu-i cuvintele complet.

Imi intorc privirea spre el insa nu spune nimic evitand contactul vizual. Incremenesc cautandu-mi telefonul cu disperare prin gramada de lucruri distruse, maraind frustrat atunci cand nu-l gasesc. Ma repezesc spre Niall prinzandu-l si izbindu-l de perete.

- Suna-ti prietena si spune-i s-o aduca inapoi.

- Care mama naibii e problema ta? N-o voi suna si nici tu n-o vei face dracu sa te ia, Eve nu merita asa ceva.

- Si cine esti tu sa-mi spui ce merita iubita mea si ce nu?

Mainile mele se strang in jurul gulerului sau insa nu misca, nervii mei crescand vazand ca nu incearca nici macar sa se elibereze. Pumnul meu ii loveste fata fortand-o sa se intoarca instantaneu. Sangele tasneste din gura lui insa nici de aceasta data nu face nimic. Privirea lui se intoarce spre mine si ranjeste.

- Te comporti ca o javra.

- Am nevoie de ea aici, scuip.

- Ai avut-o si-ai preferat s-o lasi pe alta sa se frece de tine, maraie.

- Niciuna din ele nu inseamna nimic pentru mine iar ea ar trebui sa stie perfect acest lucru.

- Singura care a fost capabila sa-ti simta singuratatea a fost Eve, spune incet.

Strang puternic materialul jachetei lui din nou inainte sa-i dau drumul izbindu-l de perete. Lovesc din nou dulapul acesta clatinandu-se inainte sa cada imprastiindu-i hainele in intreaga camera. Sangele picura pe cearsafurile rupte facandu-le rosii in doar cateva minute.

Imi simt pieptul arzand iar cand privirea mea se intoarce din nou sunt singur in camera. Imi las corpul sa cada pe pat izbindu-ma puternic de saltea. Ritmul inimii revine la normal si respir exasperat. Privesc geamul si soarele isi face simtita prezenta intr-un final. Inghit in sec mutandu-mi privirea spre copacul a carui frunze continua sa cada si atunci acel sentiment ma loveste din nou.