DNA | Zayn Malik

Capitolul 62

Lumea mea era atat de pustie pana sa ajunga el. Credeam ca am totul. Credeam ca am fericire, credeam ca pot sa fiu cineva. Credeam ca am un viitor stralucit inainte. Dar perfectiunea e plictisitoare. Sa ajungi sa te desavarsesti te poate multumi, dar doar temporat. Viata nu ar trebui sa fie o rutina zilnica, viata ar trebui sa fie traita cu bune si cu rele, asa cum este ea. Degeaba ai vrea sa eviti raul si tristetea. Sa fii fericit nu te poate multumi intotdeauna. N-ai fi om daca nu ai simtit vreodata ca ai suferit. N-ai fi om daca nu ai simtit acea durere sfasietoare ce iti rupea inima in doua.

Apoi a venit el. Avea o aura atat de intunecata incat abia il zaream. Si-a facut aparitia in viata mea ca printr-o minune. La momentul respectiv am considerat ca este un blestem, ca ma va distrage din ceea ce vreau sa fac si sa ajung. Am vrut sa il resping, am vrut sa ii neg existenta, am vrut sa fug de el. Dar cred ca stiam amandoi ca era prea tarziu, ca intalnirea asta nu tinea de noi, ci de ce ne era scris. Atunci cand le este scris unor persoane sa fie impreuna, universul va face in asa fel incat acea intalnire chiar sa se petreaca.

Intunericul insusi a patruns in intunericul vietii mele, pe care eu, nu demult pana sa il intalnesc, credeam ca asta este viata. Dar ma minteam singura. Ma amageam ca viata este colorata, insa nu a fost niciodata asa. El a transformat totul. As fi crezut chiar ca mi-a distrus viata, dar el de fapt i-a dat un sens, a completat-o. Si m-a completat si pe mine. M-a facut sa ma simt importanta si iubita. Eu nu stiam ce este iubirea. Si nicio persoana nu cred ca stie pana ce nu o simte venind pe nepusa masa. Si, odata ce a ajuns, o negam. Dar astea sunt simple etape. Intai te loveste puternic, apoi iti negi sentimentele, te gandesti la ele si iti spui ca nu poate fi chiar atat de rau. Si te inmoi si genunchii ti se inmoaie si inima cade prada sufletului tau pereche. Te indragostesti si, in acel moment, treaba universului s-a incheiat. Depinde de cele doua persoane cum isi vor scrie destinul din acel moment.

Pentru noi, totul s-a intamplat atat de repede incat aproape ca nu am realizat. Am avut piedici. La naiba, o gramada de piedici. Dar piedicile s-au transformat in trepte care ne-au ajutat sa ne cladim relatia, sa ne facem mai puternici cu fiecare cearta. Ne-am echilibrat unul pe celalalt si am devenit dependenti.

El imi este ca un drog. Zayn m-a adus pe culmile cele mai luminate ale vietii exact cand nu credeam si nu ma asteptam. Eram sedata cu drogul numit Zayn, amestecat cu putina fericire si pasiune. Si am devenit doua suflete ratacite intr-un singur spirit.

- La ce te gandesti? ma intreaba punandu-si mana pe genunchiul meu.

Obrajii mei se inrosesc si simt o caldura placuta inauntrul meu cand realizez ca el e singura persoana prezenta in gandurile mele mereu. Singura persoana la care vreau sa ma gandesc mereu.

- La noi, am spus evitandu-i privirea.

Mana lui imi strange piciorul si inghit in sec. Atingerea lui imi strabate fiecare centimetru din corp si mii de fluturi zboara prin corpul meu. Stomacul mi se strange facandu-se cat un ghem de ata. E incredibil ca, desi m-a atins de atat de multe ori, corpul meu inca tremura sub efectul lui.

O liniste de cateva minute se lasa intre noi. Conduce masina linistit, cu o urma de zambet pe chipul lui angelic. Ne oprim la un semafor si chiar cred ca asta este singurul la care a oprit de cate ori am mers eu cu el.

- Stii? Nu ma gandeam ca lucrurile vor fi asa, imi spune in timp ce bate cu degetele un ritm necunoscut mie pe volan.

Tresar cand ii aud glasul si, imediat ce termina fraza, imi da si mie o tema de gandire. Asa cum? Poate... asa neprevazute? Are dreptate, poate ca nici eu. Nu asteptam pe cineva ca el in viata mea. Singurul lucru important era plecarea la facultate, incercarea disperata de a da vietii mele un sens, de a deveni cineva. Am fugit mereu de relatii pentru ca adevarul e ca nu eram pregatita pentru o relatie serioasa. Apoi a aparut el. Nu mi-a cerut permisiunea pentru a intra in viata mea, doar a facut-o. Mi-a intors lumea cu susul in jos, m-a facut sa-mi pun intrebari despre fiecare lucru marunt, m-a facut sa-mi doresc sa descopar mai multe. Aveam totul planificat, toate lucrurile erau puse la punct. Aveam o viata linistita, lipsita de griji. O fata obisnuita, vag amintindu-ti ca ai vazut-o pe coridorul scolii. Si atunci cand l-am vazut pentru prima oara, am intuit ca lucrurile nu vor mai fi la fel. Inca din seara aceea cand mi-a spus „esti a mea” pe un ton atat de jos... el a schimbat totul, m-a schimbat pe mine, m-a facut o femeie mai puternica. O femeie care poate infrunta orice, o femeie care poate trece peste orice detaliu, atata timp cat are dragostea lui.