DNA | Zayn Malik

Capitolul 44

Simt cum lacrimile mi se scurd din nou pe obraji. Liam. Barbatul din fata mea este Liam Payne. Imi musc buza inferioara cand se apropie de mine si izbucnesc in plans.Bratele lui imi inconjoara corpul si ma strange puternic in brate. Au trecut mai bine de sase ani de cand nu stiu nimic la el. A plecat cu familia lui in Boston, inca in primul semestru al clasei a sasea. Liam a fost prietenul meu din copilarie. Parintii nostrii au avut intotdeauna o relatie stransa si nu ma indoiesc sa o fi pastrat in tot acest timp. 

Imi trag nasul in timp ce fata lui e scufundata in parul meu. Mi-a fost dor de el, dupa ce el a plecat am ramas doar cu Britt. Obisnuiam sa stam toti trei, mereu, insa dupa ce el s-a mutat am ramas doar noi doua. Cand privirile noastre se intalnesc din nou imi zambeste stergandu-mi lacrimile de obraji.

- Mi-ai spus cand am plecat ca nu vei plange.

- Nu am facut-o...

- Prea mult, ma intrerupe el.

Rade usor tragandu-ma din nou intr-o imbratisare, de data aceasta raspunzandu-i si eu. Mirosul lui obisnuit imi invaluie simturile facandu-ma sa relaxez. Imi da drumul din imbratisare permitandu-mi sa il privesc. Este frumos, atragator as zice. Zambesc amintindu-mi de copil putin plinut din copilarie. Ochii caprui sunt la fel de calzi, de blanzi insa cu acea tenta masculina acum. Este inalt, iar corpul ii este frumos sculptat.. Poarta pantaloni negri si un palton de aceasi culoare. Intotdeauna s-a imbracat elegant, genul de cavaler atat de greu de gasit in zilele noastre. Arata perfect.

- Esti frumoasa, imi spune indepartandu-mi cateva fire rebele cazute pe fata.

Ma inrosesc privindu-l din nou. Inca nu imi vine sa cred ca sta in fata mea. E asa frumos, cu siguranta plecarea i-a priit.Ochii lui caprui sunt la fel de copilarosi si calzi, insa au acea esenta virila specifica. Corpul lui este bine lucrat, cand eram mai mici el tot insista ca, intr-o buna zi, o sa “traga de fiare”. 

- Vrei sa nu te mai holbezi la mine? Ma intimidezi, rade el.

- Aam, scuze, e doar... adica esti asa...

- Schimbat?

Aprob incet, zambind. Nu ma socheaza in totalitate prezenta lui, doar ca imi era dor de el si e bine sa stii o figura familiara in tot oceanul asta de sentimente ce ma cuprinde cu fiecare secunda. 

- Deci, o sa imi spui de ce stateai aici si plangeai?

Imi aplec din nou privirea cand in minte imi apare imaginea lui Zayn. A trecut doar o zi, o singura zi blestemata de cand nu stiu nimic de el si simt cum ma despic usor. As vrea sa nu ma doara, sa pot trece peste astea cu fruntea sus, sa ii demonstrez ca nu m-a distrus, ca pot trece de el cu zambetul pe buze. De ar fi atat de usor..

- Sa spunem doar ca viata m-a pus la incercare iar eu am picat proba. Am oferit iubire unde trebuia indiferenta iar acum platesc pentru greselile mele. 

Suspin incet si il iau din nou in brate, apoi imi ascund fata in paltonul lui negru din casmir. Ca un frate protector, ma ia in brate si stam asa timp de cateva minute. Ma simt atat de protajata in bratele lui, pare ireal. 

- Gandeste-te ca poate nu te merita, spune incet

Pufnesc strangand materialul gros ce ii acopera corpul.

- E ciudat, a fost o vreme cand credeam ca eu sunt cea care nu il merita.

Bratele lui se strang mult mai protectiv in jurul taliei mele simtindu-i caldura corpului. Imi simt mainile inghetate desi e doar septembrie. Pieptul incepe sa ma doara si incep sa tusesc. Inchid ochii stiind ce urmeaza insa nu vreau sa se intample acum si aici. Nu vreau ca Liam sa vada toate astea. Tusea mi-e puternica lucru ce il face pe Liam sa se incordeze sub mine. Mana lui stanga imi bate usor spatele si vad lichidul rosu cum imi picura din palmi. Liam tresare cand vede culoarea rosie ce se combina cu materialul pantalonilor lui. Inghit totul rapid iar in secunda urmatoare durerea dispare. Liam se ridica scotand din buzunar o batista pe care o iau indepartand sangele de pe barbia mea.