DNA | Zayn Malik

Capitolul 45

Melodia pentru acest capitol este : Little Mix - Towers.

Din perspectiva lui Zayn.

Las usa salii de la balat sa se tranteasca puternic in urma mea. Nici nu stiu ce cauta aici pana la urma, cu siguranta nu ar fi venit aici in mijlocul noptii. La dracu. " Nu astepta pana e prea tarziu pentru ai spune unei persoane cat este de importanta in viata ta , pentru ca odata ce acea persoana a plecat nu coteaza cat vei plange si vei striga, acea persoana nu te va mai putea auzii" Mesajul ei imi rasuna in minte iar si iar.

Ma indrept spre masina cand o vad in parc alaturi de cineva. Pumnii mei se inclesteaza si ma indrept rapid spre acel loc. Simt cum nervii imi cresc si incerc din toate puterile sa ma calmez, inca o scena nu ar aduce-o inapoi. Barbatul care sta langa ea o priveste lung si atent, mult prea atent as spune. De ce dracu atunci cand o pierd doua secunde din ochi atrage toti prostii? Privirea barbatului ma fixeaza odata ce intru in parc insa Eve nu ma vede din cauza lui. Isi intoarce capul spre ea din nou continuandu-si discutie. Imi trec mana prin par par repezindu-ma la gulerul lui. Tresare insa se mentine pe picioare. Il izbesc de trunchiul copacului si totul se intampla prea repede ca Eve sa realizeze ce se intampla. Sare de pe banca indata ce ma vede scapand paharul cu ceai jos.

- Cine dracu esti si ce faci langa ea? Scuip

Privirea lui e calma si nu se chinuie sa imi raspunda. Strang materialul gros al paltonului sau insa nici atunci nu spune nimic. Eve se repezeste spre noi prinzandu-mi mana dreapta.

- Zayn, lasa-l.

- Ai nevoie de o fata sa te apere? Ranjesc.

Din perspectiva Evelinei.

Trag de bratul lui Zayn cu toata forta ramasa in corp insa nu se clinteste. Inghit in sec iar corpul incepe sa imi tremure din nou si simt cum durerea imi pulseaza in piept. Ma retrag aplecandu-ma si sprinjinindu-mi mainile pe genunchi. Liam il impinge pe Zayn si sunt sigura ca daca nu fac ceva acum se vor lua la bataie. Imi trasc cu greu picioarele rapid intre ei punandu-ma in fata lui Liam. Am nevoie de echilibru iar el mi-l ofera imediat ce ma rezem de el. Privirea lui Zayn e intunecata, iar acum sunt sigura ca nu l-am vazut asa niciodata.

- Ce cauti aici? Spun incet.

- Am venit dupa tine, nu imi raspundeai la telefon asa ca am preferat sa te caut.

- De ce ai face-o?

- Am nevoie de tine Eve.

Privirea lui se inmoaie iar cuvintele lui fac ca durerea sa dispara usor. Insa nu. Stiu ca asta vrea, ca eu sa ii cad din nou in plasa si sa ma poata manipula asa cum a facut-o pana acum. Dar de data aceasta nu-i voi mai permite. S-a jucat prea mult cu sentimentele mele.

- Nu aveai nevoie de mine in timp ce erai cu... cealalta.

Inima mea se strange cand amintirea cu ei doi imi revine in minte. La dracu cu astea, la dracu cu el, cu ea si cu mine pentru ca sunt atat de idioata.

- Iubito, ti-am spus ca nu a insemnat nimic, te rog, vino acasa.

Pufnesc, sprijinandu-ma mai tare pe Liam.

- Acasa? Aia nu e casa mea si tu o stii la fel de bine ca mine. M-ai ranit mai tare decat oricine, cum ai putea crede ca ma voi intoarce la tine. Mi-ai promis ca vei avea grija, ca ma vei tine in siguranta. Da-mi voie sa iti spun ca promisiunile sunt mai rele decat minciunile nu doar mi-ai ascuns adevarul dar m-ai facut sa cred in tine.