Capitolul 49

26K 999 99
                                    

Ochii mei se deschid cu greu cand lumina loveste camera din plin. Durerea imi strapunge intregul corp dar capul parca-mi explodeaza. Nu voi mai bea in viata mea, jur. Cu greu imi duc mana la frunte masand zona dureroasa dar in zadar. Ochii mei se deschid si atunci imi amintesc ca nu sunt acasa. Camera de un albastru inchis care le apartinea inainte parintilor lui Liam. Binenteles, am ramas la Liam peste noapte. Incerc sa ma ridic in fund insa o durere imi strapunge pieptul facandu-ma sa cad din nou pe pat. Incep sa tusesc si imi duc rapid mana la gura asteptand ca sangele sa curga insa nu apare. Corpul mi se relaxeaza insa tusea continua. Simt cum imi arde gatul si cum o sageata-mi trece prin piept. Gem si ma aplec in fata presandu-mi pieptul de saltea. Trupul incepe sa-mi amorteasca incet, incepand de la picioare apoi soldurile, abdomenul, pieptul cand intr-un final ajunge la gat. Durerea dispare cu fiecare secunda. Cad pe spate din nou si respir intretaiat. Pieptul imi urca si-mi coboara constrant. Ce e asta?

Ma ridic si pornesc spre camera lui Liam sperand din tot sufletul sa fie treaz. Mi-e rusine ca m-a vazut asa noapte trecuta, mahmura. Inghit in sec si bat la usa insa nu raspunde nimeni. Apas usor pe clanta si usa se deschide cu un scartait usor. Imi azvarl capul inauntru insa patul este perfect aranjat ceea ce inseamna ca este treaza. Imping usa si intru in camera. Totul a ramas exact asa cum imi aminteam. Peretii ii sunt acoperiti de desenele facute odata de noi doi, poze de cand era mic, iar intr-o rama mare sta poza mea, a lui si a lui Britt. Zambesc la vederea ei. Pare sa fi trecut atat de mult timp de atunci, si a trecut, oarecum. Aud din baie niste zgomote si imi indrept pasii spre acel loc. Il strig usor iar cand vreau sa deschid usa el mi-o ia inainte.

Ochii mi se deschid larg la fel si gura. Inima mi se opreste pentru cateva secunde incepand apoi sa bata mult mai repede. Simt o durere groaznica trecandu-mi prin mijlocul fruntii insa nu ma pot misca. Face un pas catre mine speriat insa ma retrag imediat lovindu-ma de dulap. Mana lui se ridica spre mine insa ochii mi se inchid iar el se opreste. Lacrimile se scurg pe obrajii mei insa nu le sterge. Fata lui e desfigurata. Ochii ii sunt umflati, nasul spart si buzele crepate. Acei ochi frumosi de un caprui deschis sunt ascunsi sub umnflaturile din jurul lor. Sangele deja s-a uscat pe fata probabil fiind mult prea dureros sa se poata curata. Are rani deschise in partea de sus a ochiului drept de unde sangele este imbinat cu o punga de puroi. Degete ii sunt lovite insa fata arata cel mai rau. Fac un pas spre el si se incrunta usor.

- Cine ti-a facut asta? Reusesc sa spun.

Privirea lui se apleaca si imi intorc capul intr-o parte incercand sa-i vad fata mai bine. Ma uit timp de cateva secunde atent, privindu-i fiecare lovitura in parte. Oricine a fost cu siguranta nu si-a stapanit forta. Arcada ii arata atat de urat incat mi-e frica sa o curat. Buzele ii sunt crepate pana la carne iar ochii au o culoare albastru-visinie. Inghit in sec inca asteptandu-i raspunsul, insa nu vine. Fac un pas catre el prinzandu-i mana. Imi duc doua degete sub barbia lui ridicand-o cu grija. Cand ii vad din nou fata clar acei ochi caprui demonici ma privesc. Zayn.

Ma retrag speriata in spate ducandu-mi mainile la gura. Simt bataile inimii accelerandu-se si pieptul urcand si coborandu-mi rapid. Isi misca capul rapid si vad picurii de sange scurganduse pe tricoul alb. Se apropie de mine insa trec pe langa el iesind din camera rapid. Ii aud pasii greoi pe coridor insa nu il mai pot vedea asa, nu cand stiu ca eu sunt vinovata pentru toate asta. Deschid usa rapid cautand cu privirea rochia de seara trecuta, rochia lui Britt, insa nici urma de ea. Ma repezesc spre dulap unde mai stau inca cateva haine probabil apartinandu-i lui Ruth, candva. Scot un hanorac negru si pantaloni de aceasi culoare. Le trag rapid peste lenjeria mea punandu-mi gluga pe cap. Hainele sunt prea mari pentru corpul meu insa decid sa ma multumesc cu astea.

Liam intra in camera exact in momentul in care eu ies. Ma izbesc usor de el si geme de durere. Inchid ochii vrand sa trec pe langa el insa imi prinde incheietura oprindu-ma. Ma priveste si simt vinovatia lovindu-mi fiecare parte din corp. E asa din cauza mea, a fost sacul de box a lui Zayn, l-a lovit pana la epuizare iar el nu a facut nimic. In mintea mea apar amintiri in urma cu sase ani. Momente cand Liam era agresat de copii din clasa. Era batut si torturat pana la epuizare iar el nu se impotrivea, credea ca este lucrul pe care il merita doar pentru ca e diferit. Acei ochi caprui erau plini de lacrimi atunci, uram sa il vad asa si acum observ ca acest lucru nu s-a schimbat in totalitate. Imi smucesc mana din stransoarea lui si trec de usa punandu-mi gluga in cap din nou.

DNA | Zayn MalikUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum