Mozaic sentimental - FINALIZATĂ

Capitolul 5

27 Martie 1880

-Ai întârziat!

Vocea răspicată a bărbatului o enerva, în timp ce se apropia de el cu pași mari și apăsați.

- Nu am întârziat Andrew, tu ai venit prea devreme.

Olivia își strânse poalele rochiei în pumni și își încetini mersul. Îl străfulgera cu privirea pe Andrew, care o aștepta în spatele casei, și rosti disprețuitor:

- Probabil că ai fost foarte nerăbdătoar să vii.

- Se poate spune și așa, comentă individul, dar din păcate nu observ același neastâmpăr și pe chipul tău. Este vreo problemă draga mea Olivia?

- Nu avem mult timp la dispozitie, raspunse în schimb fata, ignorându-i sarcasmul. Asa ca te rog, pune-i pe oamenii tăi sa care cuferele cat mai repede, si sa aiba grija sa fie foarte vigilenți. Părinții mei s-ar putea întoarce din clipa-n clipa.

- Dacă nu ai fi dormit atât de mult, nu ne mai dădeam de ceasul mortii acum cărând cuferele tale ca niste infractori. Plus ca trebuie sa ne grabim sa nu fim prinsi.

Andrew era chiar foarte iritat de situatie, o stare de nervozitate învaluindu-l în întregime. Bombănea mereu despre faptul că Olivia dormise prea mult, nefiind atenta la planul care-l ticluiseră. Doua minute mai tarziu, ordona la doi oameni care-l însoteau sa o urmeze pe Olivia si sa-i care bagajele.

Cei doi bărbați - foarte diferiti unul de celalalt, unul scund si gras si foarte precaut, celalalt înalt si slab, si mereu umflat în pene ca un cocos - o urmara pentru îndeplinirea misiunii. Olivia pasi în casa, atenta la orice foşnet si mişcare, coordonandu-i în acelasi timp pe cei doi bărbați.

Servitorii misunau pe holuri, pregătind prânzul de duminica si aranjand totul ca să arate impecabil. La sosirea sotilor Queen de la biserica, acestia nu tolerau nicio încalcare a îndatoririlor primite, asa ca servitorii începuseră înca de dimineata sa-si duca la bun sfârșit treaba.

Pășind in holul principal era cat pe ce sa se izbeasca într-un servitor ce tocmai ducea în brate un buchet mare de flori, ce urmau a fi puse pe masa unde se servea prânzul. Agil, le făcu semn complicelor ei sa se ascundă dupa usa, si ea zambi prefăcut celui ce trecea pe langa ea:

- Bună dimineața, domnisoara Olivia.

Fata înclina din cap, si se prefacu interesată de un tablou ce atarna de perete. În momentul cand holul era din nou liber, îi informase pe cei doi, si urcaseră în graba la etaj. Restul traseului îl parcusera fara alte incidente, sau intalniri cu musafiri nepoftiti, iar Olivia îi conduse spre camera ei.

Fiind precaută, intră mai intai ea în încăpere, pentru a vedea dacă camerista nu se afla acolo, si spre usurarea ei, acesta înca nu apăruse. Imediat îi anunta pe bărbați, care pasisera hotărâți înăuntru, dornici de a împlini ordinele stăpânului.

- Acestea patru sunt cuferele, zise Olivia, indicand spre ele. Să aveti grija ca sunt foarte grele, si va rog sa nu mi le zgârâiati.

- Desigur domnita, încuvintara amândoi, apoi îsi rotira privirile prin cameră, ca si cum ar fi cautat ceva. Ochii lor se intersectara si Olivia era curioasă ce-si vorbeau din priviri.

- Ce s-a intamplat? Ii iscodi acesta nelinistita. Exista vreo problemă?

-Nu domnita, doar ca ne întrebăm dacă nu ar fi mai simplu sa coboram cuferele pe geam, pentru ca pe scări exista riscul sa ne vada vreun slujitor.

- Nu se poate, îmi pare rau, murmură Olivia buimacita de cap. Cum sa le coborati pe geam? Daca le veti scapa? Sunt foarte grele. Si ganditi-va ca e o înălțime de cativa metri. Nu accept.

Refuzul prompt al fetei îi uimira pe bărbați, si-i descuraja initial. Păreau convinsi ca fata va accepta propunerea lor, si realizând ca fusesera respinși, se priveau neliniștiți de împrejurare.