Mozaic sentimental - FINALIZATĂ

Capitolul 29

—Esti sigura ca vrei să faci asta? Este foarte periculos si daca..

— Sunt sigură. Ti-am zis asta de cel putin o sută de ori.

—Chiar dacă, eu tot nu sunt sigura ca realizezi riscul la care te expui.

   Olivia oftă dezănadajduită. Orișâcat si-ar fi silințele sa o convinga, Rebecca nu ceda câtuși de puțin. Fiecărui argument prezent, ea îi găsea cate un contraargument ce ținea morțis ca e real. Dar Olivia nu avea de gând să renunte nici ea prea ușor.

—Rebecca, te rog sa nu te superi pe mine, dar orice mi-ai spune va fi în zadar sa ma oprească. Mi-am propus sa fac asta si o s-o duc la bun sfârșit.

   Si chiar asa avea de gând să facă. Își petrecuse ultimile două săptămâni croșetând ciorapi si fulare pentru deținuții din închisoare, iar acum cand era pregătită să livreze comanda, Rebecca se împotrivea cu desăvârșire.

  — Es-te prea pe-ri-cu-los! Șopti Rebecca silabisând fiecare cuvânt în parte, de parcă Olivia nu auzise această avertizare de cel putin douăzeci de ori în ultimile douăzeci de minute.

   Mai mult decât atât, Olivia știa că dacă ar fi aflat Andrew de inițierea activității, ar fi turbat de furie. Cu niciun chip nu-i va permite sa intre - din nou - în închisoare în prezența a zeci de bărbați primejdioși. Dar stiind ca petrecea ultima zi pe navă era conștientă si de faptul că era ultima ei șansă să facă un bine acelor oameni care făcuseră raul în toată viața lor. Si care erau învățați să fie răsplătiți la fel. Amintindu-si de experienta personală cu Caleb, Olivia se simti si mai hotărâtă să facă acest lucru, în pofida tuturor obstacolelor. Inclusiv al Rebeccăi.

  — Olivia tu mă auzi măcar?

   Rebecca o trase ușor de mânecă trezind-o din reveeria îndepărtată. Adevarul era ca văzuse conturul buzelor sale mișcându-se ritmatic, dar nu auzise nici macar un cuvânt. Atenția ei îi era împărțită între planul său si modul în care trebuia sa-l țină pe Andrew departe de închisoare. Dacă ar fi aflat, cu siguranta ca un alt om si-ar fi găsit sfârșitul, la fel cum procedase si in cazul lui Caleb.

  — Olivia? Murmură Rebecca exasperată. Ce se întâmplă?

  —N-ni-nimic.. murmură si Olivia cu obrajii aprinși. Își îndrepta privirea spre chipul femeii din fata ei si continua: m-am fost doar pierdut în gânduri.

  — Aha! Sper doar ca nu ai de gând să perseverezi în gândurile ilustre pe care le ai. Nu mergi ni-că-ieri! S-a înțeles?

   Olivia o privi bulversată cum silabisește din nou si brusc se întreba de cand devenise Rebecca atât de dură. Ca si cum femeia i-ar fi ghicit gândurile, îi mângâie ușor brațul si zise pe un ton mai domol:

  —Nu vreau sa fiu aspră cu tine Olivia, dar nu am încotro. Si nici n-as suporta sa stiu ca ti s-ar putea întâmpla ceva rau acolo cu acei .. nesuferiți. Ai suferit deja destule neplăceri până acum. Sper ca ne-am înțeles, drăguță?

   Olivia aprobă absentă, dar gândurile din capul ei rămaseră ferm pe pozitie. Uneori trebuie să faci ceea ce iti dictează inima si nu ceea ce vocifereaza toți. Rebecca o trase într-o îmbrățișare prelungita, strângând-o afectuos la piept. Amintindu-si de Evelyn, Olivia isi îngroapă capul în curbura gâtului ei, stăpânindu-si lacrimile ce o amentitau sa cada.

  — Te iubesc Olivia Queen, șopti Rebecca cu voce răgușită. Si ma bucur ca te-am întâlnit.

   Surprinsă de declarația neașteptată, Olivia doar se cuibări si mai adânc în brațele femeii si îi răspunse printr-un suspin înfundat. Cand momentul intim se sfârși, cele două își zâmbiră una celeilate si apoi se îmbrătișara de rămas bun.