Mozaic sentimental - FINALIZATĂ

Capitolul 4

       
    Amalgamul de voci si conversațiile abia șoptite stârniră interesul si curiozitatea Oliviei. Încerca din răsputeri să deslușească ce se întampla, dar tot ce auzi fu sunetul unui ghivechi de voci coborâte, care  se învalmașeau în jurul ei; în ciuda faptului ca păreau extrem de cunoascute, Olivia nu le putea deslusi clar si asta o enerva la culme.

    Trecuseră mai bine de două săptămâni dupa incidentul petrecut, si abia acum începeau să apară primele semne ale unei reîntoarceri la viață. Zilele trecute fuseseră cu adevarat zile de grea încercare atat pentru familia soților Queen, cât și pentru Andrew, care asteptau nerăbdători ca Olivia sa răzbească încercărilor extenuante de a se însănătoși.

   Doi îngeri cerești, Evelyn si Philip, urmați îndeaproape de Andrew - ce nu se lasă mai prejos - o vegheau constant, în așteptarea momentului sublim. Si acesta părea să se întămple acum.

   Olivia era întinsă pe patul din camera sa, imobilizata de rănile adânci ce încă nu se remediaseră. Chiar dacă medicamentele își făceau efectul, dovedind așadar menirea pentru care fuseseră procreate, ele nu dețineau puterea de a alina sufletul rănit. Printre primele indicii ale unei îmbunătățiri mult așteptate se dovedi a fi observat chiar în seara când se împlineau cinsprezece zile de la evenimentul nu tocmai plăcut.

    Philip si Evelyn ședeau pe obișnuitele fotolii maronii, de langa patul Oliviei. Ele puteau servi drept mărturie ale unei iubiri aparte cu care cei doi soți o îngrijiră pe Olivia - fiind părăsite doar atunci cand era strict necesar. Pe de alta parte, o dovadă vie erau si hainele șifonate ce atârnau pe corpul slăbit si care trebuiau înlocuite de curând.

   Ochii încercănaţi si oboseala grăitoare de pe chipurile lor putea fi o altă mărturie venerabilă. Cei doi discutau în șoaptă, Evelyn înformându-l despre ultimile noutăți în legătura cu starea Oliviei. Pericolul iminent trecuse si de acum se puteau aștepta la vești bune. În caz contrar, cu siguranță ar fi existat o problemă majoră.

— Cred ca suntem foarte aproape de momentul cand Olivia se va trezi, zise Evelyn cu o sclipire vioaie în ochi. Își puse mâinile peste cele ale sotului ei si continua: fiica noastra e o fata foarte curajoasă si stiu ca va lupta sa supraviețuiască, Philip. Cred asta din toata inima.

—Si eu cred asta Evelyn.
Bărbatul o trase într-o îmbrățișare călduroasă si o sărută iubitor pe frunte.

— Draga mea, mergi si te întinde putin. Răman eu cu Olivia. Arăti foarte palidă si nu as vrea ca dupa ce își revine ea sa avem de furcă cu tine.

    Îngrijorarea acută ce era vizibilă pe chipul lui Philip îl determina sa își ia măsuri de precauție, dar nu avu nicio șansă împotriva voinței de fier a soției sale.

— Te rog Philip, nu mai insista. Stii prea bine ca nu ma mișc de aici pâna Olivia nu se trezeste.

    Desi Olivia continua sa zacă întinsă,  se chinuia sa audă ceea ce își spuneau părinții ei. Realizând eforturi supranaturale, reuși să se concentreze si sa audă o fărâmă din discuție.
Cum adică sa îsi revina? Despre ce vorbeau părinții ei? Si de ce arătau atât de  palizi si îngrijorati?  Oare ce se întâmplase?

    Intrigata si speriată în acelasi timp, deschise greoi pleoapele si privi surprinsă în jur. Era așezată în propriul pat, învelită cu un cerşaf alb, până sus sub bărbie. Perdelele groase erau trase si cateva raze jucăușe de soare pătrundeau cu gingășie în camera imensă. Philip si Evelyn  stăteau pe doua fotolii langa patul ei, vorbiind în șoaptă. Păreau extrem de  triști si abătuți.