Mozaic sentimental - FINALIZATĂ

Capitolul 8

    Olivia își petrecu toata ziua cu Rebecca si era mai mulțumită ca niciodata ca Dumezeu îi răspunse la rugăciuni într-un mod atât de miraculos. În cele cateva ceasuri de cand se cunoscuseră, povestiseră si discutasera atât de mult, încat fata simti ca ceva puternic o leagă de femeie mai în varsta, ceva ce nu îi va mai da drumul.

—Cred ca ar fi cazul sa ne despărțim, zise într-un final Olivia. Nu as vrea ca Andrew sa faca un tărăboi mai mare decat el si sa ma dea dispărută înca din prima zi a călătoriei.

   Cele doua femei rasera amândouă la gluma Oliviei, si cazura de acord ca asa era cel mai bine.

—Mergi atunci draga mea. Ne vom mai întâlni pe corăbie, nu-ti fa griji. Abia e începutul calatoriei.

—Sunt sigură de asta Rebecca. Multumesc frumos pentru ziua de astăzi. A trecut mai repede si mai frumos alaturi de tine.

—Plăcerea mea, Olivia.

   Rebecca o îmbrățișa cu căldura pe Olivia, iar acesta simti un miros cunoscut de lavanda. Parfumul ei preferat. Încă o coincidenta! Olivia îi răspunse la îmbrățișare, strângând-o pe femeie cu toata forta ei.

—Cred ca este o îmbrățișare din toata inima, rase femeia. Acum fugi, deja se face frig. Si cred ca nici nu ai mâncat de azi dimineata.

—Da asa e, afirmă zâmbind Olivia. Curios lucru ca nu îmi era foame, pana acum câteva secunde cand mi-ai pomenit. Plec acum. Noapte bună Rebecca. Pe curând!

—Noapte bună draga mea.

    Olivia se îndepărta cu pasi mari si grăbiți sa-l caute pe Andrew. După întalnirea cu Rebecca, el venise să o vada, dar fata îi ceru timp sa discute cu noua ei prietena, promițându-i ca se va întoarce înainte de apus.

    Timpul alături de Rebecca trecuse prea repede, si acum soarele deja asfintea. Corabia înainta cu grija pe apa linistită a oceanului. Forfota si gălăgia disparusera si probabil toti călătorii se retrasera sa se odihnească, prea obosiți sa se mai preocupe cu alte lucruri, ce puteau suferi amanarea. Linistea trona cu desăvârșire, si se mai auzea doar plescaitul suav al apei, sau cate un ordin de pe vas.

    Olivia înainta privind cand intr-o parte cand in alta, cautandu-l din priviri pe Andrew.

   Apusul creea un peisaj sublim. Ultimile raze de soare se reflectau pe valuri, reflecția fiind o combinatie de rosu-portocaliu si albastru. Cerul era pictat din culori aprinse, iar soarele se retragea putin cate putin. Se prevestea a fii o seara romantică, plăcută în aer liber. Poate ca dupa ce va mânca putin, va privi de pe punte apusul.

—Olivia!

   Un glas cunoscut o striga si fata își întoarse privirea în directia vocii. Andrew înainta spre ea, tinand in mana câteva foi. Cand se apropie, Olivia observa ca el incerca sa-i sustragă atentia de la ceea ce tinea în mana, vorbindu-i foarte rapid. Olivia trebuia sa se concentreze pe mesajul care îl transmitea bărbatul.

—Poftim? Ce-ai spus? Pierduse șirul explicațiilor, în timp ce se preocupa cu hârtiile pe care le tinea el protectiv în mana.

—Unde ti-e mintea cand vorbesc cu tine? o mustra Andrew pentru neatenție, dar observând furia din ochii ei, continua rapid: am zis ca nu ai mâncat nimic de cand suntem pe vas. S-a servit deja cina aici, în timp ce tu erai cu femeia aceea, dar am vorbit cu bucătarul sa-ti puna si tie o porție deoparte. Stii unde e bucătăria nu? Olivia încuviința din cap, mințind. Atunci poti merge acolo si vei găsi pe cineva care îti va oferi porția ta.

—Tu nu vii? Întreba fata, curioasă de posibilele planurile pe care le întrezărea Andrew. Se simțea intrigata de foile boțite ce le ținea ascunse după picior.