Capitolul 27

418 33 185
                                    

   Trecuseră mai bine de două săptămâni de la decesul lui Caleb, dar inima Oliviei încă nu se vindecase complet. În ciuda zvonurilor care vociferau ca inima rănită avea nevoie de timp pentru refacere, ea se simțea tot mai îndepărtată de acest stagiu, cu fiecare zi ce o conștientiza si mai acut de pierderea irecuperabilă a unui suflet proaspăt renăscut.

   În dimineața aceea părăsi așternuturile calde, înca înainte de a se ivi primele pete de culoare la orizont. Din nou se obosise toată noaptea într-un coșmar ce parca nu mai avea sfârșit. Renunțase sa mai lupte cu extenuarea fizică și emoțională, odată ce câteva raze jucăușe de soare o anunțaseră de apariția unei noi zile. A unei noi șanse de a recupera timpul pierdut.

   Olivia facu un efort considerabil sa-si aleaga o ținută pentru ziua aceea si simtindu-se tot mai obosită, se chinui o perioadă îndelungată sa se îmbrace. Ofta frustrată cand observă că își încheiase gresit nasturii de la cămașă apretata, si trase de ei pentru a-i încheia din nou. Mâinile îi tremurau incontrolabil si nervozitatea agasantă își spuse cuvântul. Un nasture năstrușnic se desprinse de pe material, zburând cât colo. Iritată mai mult ca oricand, se descotorosi de cămașă buclucașă si îsi alese alta, pe care reușise să o îmbrace fără probleme. Simtindu-si inima grea ca un bolovan imens, evită sa-si caute alinare în Cartea ce intodeauna o mângâia, si pași irascibilă pe culoarul strâmt, dar care o conducea pe puntea secundară.

   Fiind încă primele ore matinale ale dimineții, Olivia constată cu entuziasm ca pasagerii navei încă dormeau, ceea ce-i permitea să se bucure de un timp de singurătate.
Se așeza agale pe banca rece, strângându-si rochia pe lângă trup. În ciuda faptului că era deja începutul lui aprilie, vântul matitinal nu tolera pe nimeni. Olivia inspira profund, apoi își pironi ochii spre apusul magnific ce se desfăsura în fața ei. Dumnezeu crease un adevarat paradis, chiar sub nasul oamenilor, dar de cele mai multe ori aceștia erau mult prea cufundați în propriile probleme ca sa mai observe si frumusețea creatiei Lui.

   Având privirea îndreptată în fața, Olivia nu avea cum sa evite spectacolul ce se dezlănțuia chiar sub ochii ei. Soarele ca o minge uriașă, își făcea apariția pe boltă învăluită în nuanțe de portocaliu. Pe valurile albăstrite ale oceanului se puteau zari reflexiile gălbui ale soarelui, creând o senzație unică, aparte. Pictată într-o machetă de culoare orange-cenușiu, natura părea că îmbracă pentru prima dată un veșmânt oferit de cel mai ilustru Pictor. Olivia își desfăta simțurile vizuale cu o imagine vie a celui mai frumos răsărit de soare, simtindu-si inima sangeranda ce vibra la fiecare foșnet de vânt. Probabil ca ar fi fost nevoie de încă mult timp, pentru a-si simti sufletul ușoar și gândul vinovăției morții lui Caleb, sa nu-i mai aparțină.

— Deranjez?

   Vocea profundă a lui Andrew avu menirea sa o readucă în prezentul neguros. Își trecu mana peste față palidă pentru a masca durerea ce o copleșise si șopti abia auzit:

— Poti sa stai.

   Andrew se așeză lângă ea, cuprinzandu-i umărul cu brațul lui. Olivia de retrase de lângă el, dar acesta o strânse si mai puternic într-o îmbrățișare posesivă, soptindu-i răgușit printre șuvițele de par:

  — Te iubesc Olivia Queen. Intodeauna te voi iubi.

— Lasa-mă Andrew, se răsti Olivia privindu-l pieziș. Te rog sa pleci sau macar sa ai bunul simț sa păstrezi liniștea. Am nevoie de ea.

   Andrew își retrase brațul, analizand-o în întregime, apoi zăbovi cu privirea asupra chipului sau. Buzele rosii si pline îi tremurau vizibil și el se întrebă - din nou - cum ar fi sa simtă atingerea lor peste buzele sale. Dar nu într-un sărut forțat, ca alta dată, ci unul pasional si dăruit din toată inima. Oare ce gust au buzele ei? se întreba întrigat de degetul firav ce si-l trece Olivia peste buza interioară dintr-o parte în alta, dovedind o nervozitate ascunsa. Andrew se ciupi de maxilar pentru a-si alunga toate gândurile necreștine din capul lui, si încerca din nou să poarte o conversație normală cu Olivia.

Mozaic sentimental - FINALIZATĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum