Mozaic sentimental - FINALIZATĂ

Capitolul 45

   Piața orașului fremăta de activitatea negustorilor hotărâți să-și vândă marfa. Oamenii se înghesuiau la tarabele pline cu lucruri expuse, cercetând curioși fiecare obiect în parte. Bărbații discutau zgomotos pe tema alegerilor de sâmbăta trecută, iar femeile șușoteau între ele despre ultimul model de rochie confecționat de priceputa Anne în atelierul ei. Copiii se agățau sfioși de fustele mamelor, pe când cei mai mari zburdau nestânjeniți prin apropiere, în speranța că cineva va avea nevoie de favorurile lor în schimbul a câtorva monede de argint.

    Armăsarul lui Levi reduse viteza la porunca stăpânului, mergând ușor la trap prin mulțime. Olivia profită de ocazie și privi de sus cu ochi curioși la oamenii adunați. Cum aveau să-l găsească pe Fred în aglomerația aceea?

   Levi struni calul și acesta necheză nemulțumit, dar se opri. Bărbatul se coborî din șa și îi oferi mâna. Olivia acceptă ajutorul lui și Levi îi prinse talia subțire ca de viespe în mâinile sale puternice. O săltă în brațe și o ajută să descalece. Când își simți picioarele din nou pe pământ, Olivia întrebă:

—Și acum ce facem?

    Levi îi făcu cu ochiul și se răsuci pe călcâie. Înșfăcă brațul unui băiețandru ce se învârtea prin spatele lui și zise:

—Am nevoie să-mi duci calul la adăpost și să-i dai o mână de fân. Mă voi întoarce după el în jumate de oră.

    Levi așeză câteva monede în palma întinsă a băiatului și apoi se întoarse spre ea.

—Ești gata de o nouă aventură?

    Olivia îl privi suspicioasă, ridicând din sprâncene.

—Bănuiesc că nu am încotro. De unde începem?

    Levi își aruncă privirile peste tarabe meditând în taină la un plan de izbândă. Își netezi barba țepoasă și zise:

—Cred că cunosc un negustor ce deține toate informațiile despre oamenii ce mișună prin împrejurimi. Este mai mult decât dornic să vorbească în schimbul a câtorva dolari.

   Sfinți din ceruri!

  Totul se primea la schimb cu bani? Nimeni nu mai era gata să dea o mână de ajutor pentru binele orașului? Olivia își înghiți replica nesărată și zise:

—Bine, și unde e acest om?

—De obicei stă la intrare. Haide să verificăm. Dacă avem norocul să dăm peste el, sunt încredințat că ne va spune unde-l găsim pe Fred.

    În timp ce Levi pornea deja la drum pe străduța aglomerată, Olivia își culese o șuviță rebelă de pe obraz și și-o așeză după ureche, urmându-l cu pași mari. Trebuia să aibă ochii-n patru și să nu-i scape din vedere jacheta roșie din fața ei. În caz contrar, misiunea ar fi eșuat. Pierdută de Levi, n-avea nicio șansă să-l găsească pe vânzătorul ambulant de informații. Parcă citindu-i îngrijorarea, șeriful se opri căutând-o din priviri.

—Vii?

   Olivia își apucă poalele rochiei în mâini și se grăbi să-l ajungă din urmă.

—Desigur. După tine.

    Levi o luă din nou din loc, mergând cu pași apăsați și siguri spre o tarabă bine ticluită cu cărți și roamne prăfuite. Dacă nu s-ar fi grăbit atât de mult, Olivia ar fi aruncat o privire. În spatele cărților vechi se zărea un trup slăbănog, odihindu-se pe un scaun din lemn. Levi se opri în dreptul negustorului, și Olivia îi urmă exemplul. Fața bărbatului era ascunsă de paginile mari a unui ziar, doar borul pălăriei de fedru indicând o prezență masculină.