Mozaic sentimental - FINALIZATĂ

Capitolul 3

    Orologiul mare de pe cămin bătu ora opt seara, semn ca cina era pe cale să se încheie. Andrew se ridica greoi de pe scaunul tapițat, cu burta plina de bucate delicioase. Chiar îi priise.

    Era foarte recunoscătoar domnului Philip pentru invitatie si poate ca va avea ocazia să se revanșeze. Trecuse ceva timp de cand nu mai avuse parte de un asa festin la cina si nu se putea gândi cât va mai trece până va mai avea parte din nou. Nu avea cine să-i gătească fiind mai mereu sigur, asa ca de obicei servea mâncare rece.

—Va multumesc foarte mult pentru tot, zise gazdei, apreciind inca odata generozitatea lor. Isi lua paltonul de pe spătar si adauga: chiar a fost o seara frumoasă. Sa nu mai zic de bucate. Mulțumirile mele pentru priceputa bucătăreasa.

     Andrew înclină ușor din cap, transmițând un respect tacut pentru bătrâna femeie.

—Plăcerea a fost de partea noastra, Andrew. Doamna Evelyn zâmbi amabil, în timp ce se ridicasera si ei de la masa. Te mai asteptam si alta data, bineinteles.

—Voi mai trece, multumesc.
Andrew se îndrepta spre iesire, nu înainte de a saluta politicos si a face un ultim comentariu: poate ca data viitoare va fi si Olivia. Mi-ar plăcea sa avem un timp special impreuna.

—Cu siguranta o sa fie, interveni Philip.
Privind la Evelyn, schita un surâs călduros, apoi chema un slujitor pentru a-l conduce pe musafir spre iesire.

— Sa aveti o noapte frumoasa. Oaspetele dădu sa plece, dar parca amintindu-si de ceva, isi întorsese privirea si spuse: salutarile mele si pentru Olivia. Îi urez o noapte frumoasa si ei si sper sa ne vedem maine.

    Fără a mai adauga alte cuvinte, se grăbi sa calce pe urmele slujitorului, care mergea inainte, dirijandu-l spre usa ce dădea afara. Cand ajunse în dreptul usei, o deschise respectos, plecandu-si capul:

—O seara buna, domnule!

    Andrew iesi fara a raspunde ignorând cu desăvârșire urarea bărbatului, si usa se tranti putin cam tare in spatele sau. Se considera prea citit pentru a răspunde unui om a cărui vorba nu valora nimic in fata sa.

    Rase ironic gandindu-se la teatrul ce-l jucase la cină. Chiar iesise bine! Ba inca îl mai invitasera la o viitoare cina. Sărmanii, îi copatimi Andrew în gand; nu sunt constienti de ce-i așteaptă.

     Aerul de afara era rece comparativ cu căldura primitoare din camin, înmiresmata cu izuri apetisante de la cina. Zăbovi câteva clipe pe scările din fata, privind la cer. Era o seara deosebita. Dar serile vor fi si mai frumoase atunci cand planul ce și-l facuse îi va reuși. Viitorul parea ca îi surade.

    Oare Olivia ce face? Gândul la ea îi aminti instantaneu ca drumul spre strada trecea pe langa fereastra ei, asa ca va putea trage o oacheda. Un oftat prelung îi scapa printre buze si porni cu pasi mari si repezi spre drum.

    Trebuia să treacă din nou pe sub bolta încărcată de flori, de copaci ornamemtali si tot felul de obiecte decorative. Oliviei îi plăceau intr-un mod aparte asemena lucruri.
Cateva raze argintii răzbăteau de la candelele de lumina, împrăștiate ici si colo prin grădina. Luna roșiatică trona somptuoasa pe cer în prezența unui infinit de stele.

    Lumina slaba si parfumul proaspăt de petele de trandafiri cereau o atmosferă si mai romantică. Își stăpâni impulsul de a o chema pe Olivia în grădina, sub clar de lună. In ciuda luminii crepusculare, seara îmbrăcă natura intr-o pata de culoare negricioasa.

     Andrew mergea repezit hotarat sa afle ce făcea ea cand deodată varful pantofului i se izbi de ceva. Ceva moale si firav.

—Ce nai.. ? Gura îi rosti câteva cuvinte urâte, înainte de a-si putea controla vocabularul. Buimacit, strânse din ochi si se apleca sa vada ce îl împiedică să treacă mai departe.