Mozaic sentimental - FINALIZATĂ

Capitolul 50

    Levi Thompson învârti cheia în broască și verifică zăvorul, asigurându-se că era închis. Niciun șerif nu-și dorea ca planul să-i fie ruinat din cauza unei neatenții. Mulțumit de rezultat, ignoră amenințările și cuvintele rușinoase ce ieșeau pe gura lui Andrew Black și se îndreptă spre ieșire. Cu colțul ochiului, văzu privirea fioroasă ce i-o trimise Andrew printre zăbrelele închisorii. Ciudat, dar nu-l compătimea deloc. Își merita soarta cu vârf și îndesat. Cu inima încărcată de un nou avânt, ieși din zona temniței și se așeză la masa din biroul său. Puse șmocul de chei în suport și se lăsă pe spătarul scaunului, permițându-și să răsufle ușurat.

—Totul decurge conform așteptărilor tale?

   Levi clipi, trecându-și degetele lungi prin părul bogat și răzleț. Zâmbi și-l privi pe Nate direct în ochi.

—Așa se pare. Andrew este la răcoare, tremurând de frică, iar Olivia a scăpat de o căsătorie nedorită. Cel puțin deocamdată.

   Un dor pătimaș, și totuși plăpând, o tânjire ce rezona cu emoțiile din inima lui îi zvâcni în suflet la simpla menționare a numelui ei. Marcus ignoră starea euforică, trecând la partea realistă a lucrurilor.

—Și care-i următorul pas?

   Levi își trase scaunul mai aproape și își propti bărbia în mâini. Era limpede că pasul următor era tot atât de important ca următoarea gură de aer. Inspiră adânc și privi bărbatul de lângă el. De-a lungul timpului, Nate ajunsese să fie camaradul lui. Știa că putea avea încredere în el. Ar fi putut băga mâna în foc pentru el. Nici nu știa cum să își explice, dar ajunsese să țină la el ca la un adevărat prieten. Probabil se datora faptului că îl găsise un bărbat cinstit, deștept și foarte corect până în măduva oaselor. Și pentru că lucra la un caz despre care el nu avuse habar până în ziua în care Nate îi aduse la cunoștință acele acuzații cu privire la Andrew. Dacă lucrurile mergeau conform planurilor sale, Levi se gândea să-l desemneze pe Nate ajutor de șerif. Asta dacă și el voia, bineînțeles. Din punctul lui de vedere, își dorea un coleg de breaslă cu care să poată vorbi deschis. Iar Nate se califica pentru post, întrecând cu mult calitățile actualului ajutor de șerif.

   Când Nate își drese glasul și îl privi zâmbind mucalit, Levi clipi imediat.

—Scuze, m-am pierdut printre gânduri, recunoscu el. Unde am rămas?

   Nate repetă răbdător întrebarea și Levi reluă șirul discuției.

—Seara aceasta este seara noastră, sublinie el cu patos în priviri. Am așteptat momentul asta de când l-am văzut prima dată pe Andrew Black. Mereu mi-am dorit să am prilejul să-i tai din lungul nasului.

    Marcus zâmbi, ascunzând subtil dorința care îi măcina lui măruntaiele cu privire la bărbatul amintit. Ar fi trebuit să-l lege de o sfoară la acul căruței și să-l plimbe prin oraș până rămânea fără suflare.

   Răzbunarea este a Mea, auzi o voce vibrându-i în ureche. Se încruntă, știind că avea o problemă cu versetele din Scriptură. Acestea se trezeau să îi roadă conștiinta în momentele cele mai nepotrivite. Își încleștă pumnii strâns în palme și își redicționă toată atenția asupra lui Levi.

—Așa cum am stabilit de comun acord, ne vom întâlni la ora unsprezece noaptea pe strada bisericii. De acolo vom merge împreună spre locul menționat de Andrew în răvaș. Chiar dacă ei plănuiesc să ajungă abia peste o oră după venirea noastră, este foarte important să ajungem înaintea lui, din motive evidente.

—De acord cu tine.

—Între timp, eu îl voi elibera pe Andrew, spunându-i că acesta a fost doar un avertisment, dar dacă vor există și alte precedente, oasele îi vor  putrezi în închisoare.