Mozaic sentimental - FINALIZATĂ

Capitolul 15

Cateva zile mai tarziu - care pentru Marcus Harper însemna cat o eternitate - echipa acestuia era pregatita de intriganta călătorie spre Africa. Noul comisar avuse grija de tot ceea ce tinea de aceea promenadă, pana la cele mai profunde detalii. Nimic nu trecu cu vederea, fiindcă el isi dorea ca aceasta călătorie sa fie una foarte bine planificată, dar mai mult decat atât, sa isi atingă scopul.

In mijlocul unei săptămâni ce se prevestea a fi călduroasă si cu vreme buna, Marcus se trezi in zorii unei noi zile, cu bagajul pregătit. Sari peste rutina de dimineata, silindu-se ca acea călătorie sa ajunga la final cat mai curand, știind că doar atunci isi va gasi fericirea, si doar înfuleca o bagheta în graba, in timp ce îmbraca doua piese de vestimentație simpla.
Înşfăcă geanta de mana - mica de altfel- care cuprindea câteva lucruri personale, nu multe, dar utile. Era prea încredințat ca in cel mult cinci zile va fii din nou in propria casa, asa ca nu alese prea multe obiecte care sa le ia cu el.

Strabatu drumul pana in port, pe jos, la pas grabit, gandindu-se ca fiecare metru străbătut, il apropia si mai mult de Olivia. Aproape ca chiui de bucurie, cand "descoperise" acest lucru minunat. Stabilise cu restul băieților din echipa sa se vada direct in port, asa ca se grăbea sa ajunga, chiar daca mai avea suficient timp. I-ar fi placut sa ajunga primul, sa cumpere biletele, si atunci cand vor sosi si ceilalti sa nu mai astepte deloc: sa se îmbarce cat mai curand.

Marcus strânse micul ghemotoc de geantă in brate, si se îndrepta fericit spre port, cand îl zari din depărtate.
Isi trase răsuflarea, multumit de timpul record în care ajunse. Privi in jur, căutând cu privirea pe cineva cunoscut, si ochii i se izbira de un chip cunoscut. Zâmbi si se îndrepta spre cel caruia îi era cel mai recunoscător. Persoana care îl ajustate cel mai mult in cazul Oliviei. Omul care fusese mereu langa el. Cel care isi deschise mereu bratele ca sa il îmbrățișeze atunci cand cădea, sau sa il felicite pentru o noua victorie.

-Cezar, cat ma bucur sa te revăd. Ce faci?

-Sunt foarte bine, multumesc. Dar tu cum esti? Am impresia ca mai ai putin si începi sa te evapori de bucuria ce freamătă in tine.

-Nici nu iti imaginezi cata dreptate ai, aproba Marcus, simțind cum roseste ca un licean îndrăgostit.

-Nu poti castiga o lupta doar cu entuziasm Marcus, iti trebuie si echipament. Asa ca, pregateste-te.

-Ce vrea să însemne asta? Întreba Marcus si dintr-o data chipul i se mohorî.

-Adică...nu stiu, nu vreau sa crezi ca sunt pesimist, dar am o presimțire rea..nu inteleg de ce. Cred ca ne sta in fata o bătăile foarte grea.

-Nu imi pasa cat de grea va fii batalia Cezar. Pentru Olivia sunt gata sa merg sa caut si in gaura de șoarece. Iti promit ca o voi gasi oriunde ar fi. Dacă este cazul, imi voi dedica toata viata, doar pentru lucrul acesta.

-Nu mie trebuie sa imi promiti Marcus, ci tie. Tie copile. Glasul duios al bătrânului ii vorbea cald, si ochii il cercetau atenti: stiu ca o iubesti foarte mult, si esti gata sa faci orice pentru ea. Si apreciez aceasta dăruire totala la tine. Însă, ceea ce vreau sa zic este ca, trebuie sa te încarci cu toate forțele necesare pentru a putea sa mergi pana la capat.

Acum totul pare simplu si usor, dar nu stim ce obstacole ne stau in cale, de aceea te sfătuiesc sa fii tare inca de pe acum. Repet, nu vreau sa par ca sunt un pesimist, dar experienta mea de atatia ani, imi spune ca ceva..exista ceva ce noua ne scapa. Oricum, sa stii ca si eu voi fi alaturi de tine, pana la sfarsit. Dacă crezi, chiar o vom găsi. Cu orice pret.