Mutându-si greutatea de pe un picior pe celălat, Marcus isi cobori privirea somnoroasa spre valurile albăstrui ce se izbeau cu putere de corabie. Întocmai cum circulau si zvonurile, vremea se pastrase linistită, priindu-le călătoria, însă atenția lui fu captată de puritatea si limpezirea oceanului care, inevitabil, il duceau cu gândul la ... Olivia.
Sunetul slab si răgușit se pierdu înghițit între valuri, privirea lui indreptandu-se din nou spre răsăritul mirific ce tocmai înaltă primul acord.
Raze vii si călduroase strapunsera boltă senină, oferindu-i un strop de căldură. Norii negrii ai noptii isi retrăgeau perdelele, lăsând în urmă lor o dâră alba pictată ca intr-un tablou. Peisajul părea mirific si desprins ca dintr-o poza de album.
Bărbatul isi trecu mana dreapta prin buclele negre — un obicei ce devenise din ce in ce mai utilizat în ultima perioadă datorită stării de nervozitate — si continua sa admire tacut răsăritul matinal.
Se bucura pentru oportunitatea de a fi în mijlocul naturii, martor la o adevărată operă de artă a lui Dumnezeu, dar durerea surda ce-i zvacnea în tâmple, il impiedica sa admire peisajul cu toată inima.
În ciuda faptului că nu închise un ochi toată noaptea, în zori de zi, părăsi asternuturile calde, dornic sa se scape de biciurile conștiinței ce îl mustrau aspru pentru neputința de a face ceva pentru Olivia.
Chipul ei angelic nu contenea sa-l urmărească pas cu pas, trezind o dorință tot mai arzătoare înăuntrul lui, însă stand din nou pe puntea pustie, cu capul plecat si cu mâinile încleștate pe balustrada rece nu simțea nicio alinare.
Se înșelase crezând că venind aici, ar putea diminua durerea profundă a inimii, durere ce nu putea fi vindecată, ci ea persista acolo sfidătoare.
Mirosul proaspăt al oceanului si liniștea apăsătoare a puntii, erau aspecte neobișnuite pentru Marcus. De obicei nu-si putea gasi pacea, decât refugiindu-se în pivniță, dar se bucură în sinea lui pentru ca toti călătorii erau inca cufundati în somn, dandu-i parca răgazul să își facă ordine în gânduri.
Marcus înca contempla singuratic, pierdut în șirul infinit al gândurilor, cand zgomotul unor pași ușori si grăbiți il întrerupsera, dar nu avu suficient timp pentru a se întoarce,
ca simti o mână feminină asezandu-se rapid pe umărul lui si chestionandu-l precipitat:
— Chris, ce faci aici?! întreba fata pe un ton afectat. M-am speriat de moarte ca m-am trezit si nu te-am văzut lângă..
Marcus isi stăpâni cu greu un zâmbet larg și se întoarse spre tânăra, înainte ca acesta sa-l si palmuiasca eventual pentru dispariția fara autorizația ei.
—Pardon domnisoara, dar ma tem ca m-ati confundat. Si nu trebuie să vă speriați chair atât de tare dacă Chris a dispărut. Nu are unde sa fuga, decat pe navă acesta.
Ochii ciocolatii ai fetei se măriră de mirare, iar obrajii începuseră să i se coloreze în stacojiu. Rusinata isi pleca privirea pret de cateva secunde, dar apoi isi ridica capul cu o expresie total opusa. Ii zâmbi atrăgător, cu o sclipire jucăușă în ochi și murmură:
—Vă cer scuze, domnule. De la spate, puteam să jur că sunteti Chris. Imi pare rau pentru deranj si va rog sa ma iertati.
—Nu este nicio problemă, replica Marcus amuzat de situație. Imi pare rau totusi pentru soțul dumneavoastra. Cred o sa fiti motivul bunei dispoziții pentru mult timp de acum înainte.
Fata îl privi încurcată, încercând parca sa inteleaga rostul celor spune de interlocutorul ei. Observandu-i nedumerirea, Marcus întinse mana in spatele ei si zise:
CITEȘTI
Mozaic sentimental - FINALIZATĂ
Historical Fiction~ Olivia Queen ~ Profesează ca medic alături de mama ei, pe vremea anilor 1880, în ciuda tuturor greutăților. Curajoasă, încăpățânată și cu un simț practic, Olivia este implicată forțat într-o călătorie pe un alt continent, unde își pierde iubirea...
