Mozaic sentimental - FINALIZATĂ

Capitolul 18

   Olivia Queen se prăbuși pe scările dure, simtind cum răceala nemiloasă îi pătrundea în oase, însă acest lucru era minor în comparație cu dilema in care se tăvălea în acele clipe.
Un nod greu i se aseza în gat, ce o strangula dureros, refuzând să o lase sa respire normal. Olivia își îndepărta câteva șuvițe de par de pe frunte si se chinui sa isi dreagă vocea speriata pentru a da glas temerilor ei:

—Andrew?

   Bărbatul se îndepărta câțiva pași mici de Sebastian, si se apropie de baza scărilor, analizand-o pe Olivia cu ochi amuzati. Părea vesel si in plina viață, având situația sub control, întocmai cum orice bărbat si-ar fi dorit.

—Andrew in carne si oase, draga mea. Ma bucur mult sa te revăd.

   Olivia se încruntă nervos la sarcasmul din vocea lui, dar încerca să își păstreze cumpătul. Sebastian era la câțiva pași de el, legat la maini si la picioare și cu o eșarfa în jurul maxilarului. Cum il putea elibera?

—Coboară aici prințeso! Nu imi place deloc sa te vad ca imi vorbesti cu un ton superior.

   Olivia nu se împotrivi cerinței lui, si cobori scările până ajunse fata in fata cu Andrew. Cu fiecare treapta coborăta, un sentiment ciudat o  învăluia, asemeni unui lichid care își gasea calea prin orice coltisor.
Olivia își ridică bărbia sfidător și îl privi pe Andrew in ochi. Bărbatul îi zâmbi lenes si se apropie de ea, după care îi aseza o șuvița  de par după ureche, îi mângâie obrazul catifelat și îi șopti:

—Arati foarte bine cu părul ciufulit. Imi place.

   Olivia il analiza contrariata, în timp ce el îi zambea admirativ în continuare. Mania fetei creștea treptat.

—Esti nebun, replica ea, ca semn ca nu îi apreciase deloc complimentul. Ce cauti aici ?

—Ajungem si la partea asta draga mea. Nu inteleg însă de ce te grăbești asa.

—Cum îndrăznești sa il tii legat aici pe Sebastian? Tu chair nu ai inima deloc?

   Olivia își muta privirea furioasă spre tânăr și se îndrepta înspre acolo, pentru a-l elibera. Cand mana ei firava facu contactul cu funiile groase si stans legate, vocea lui Andrew o opri:

— Sa nu îndrăznești!

—Poftim? Tu sa nu îndrăznești să îl mai tii nicio secundă legat aici, sau..

—Sau ce? Ma vei lovi? Sau vei merge sa ma spui căpitanului ca am încălcat o regulă din nesuferitul ala de cod al navei?

   Pentru un moment, Olivia il strafulgera  cu privirea si dori sa îi spună că știa că el era căpitanul; ca era un prefăcut, un fatarnic care își va lua răsplata pentru toate faptele lui rele, dar apoi se stăpâni, gandindu-se la binele ei, si al echipei sale.

—Sebastian, spuse ea tremurând, te rog sa ma ierți ca ti-am creat probleme, dar nu iti fa griji fiindcă te voi salva imediat de nesuferitul acesta de Andrew!

—Cat de emoționant, spuse Andrew zemflenitor, a veni salvatoarea ta tinere! Fii pe pace ca are inima bună si te va elibera.

—Andrew, ce vrei? Da-i  voie lui Sebastian sa plece.

 —Nu. Nu încă.

   Olivia își frectiona tamplele exasperata si se apropie de Andrew, sfredelind-l vijelios cu privirea:

—Ce? Am intrebat ce vrei?

—Deci esti gata să negociezi pentru el.

   Stiind ca nu are încotro și ca Sebastian era în mâinile lui, Olivia spuse: