Mozaic sentimental - FINALIZATĂ

Capitolul 7

—Te asteptam, Marcus. Bine ai venit!

    Comisarul Cezar stătea în curtea casei lui, sprijinit de trunchiul unui stejar masiv. Ca de obicei, bătrânul superior își purta nelipsita uniforma albastră închis, cu câteva inscriptii colorate în piept, care îi indicau rangul select. Totodata în jurul taliei, Marcus observa un baston lung si arma care atârnă neobosită, privindu-l ciudat.

—Comisare? Întreba nedumerit Marcus. Ce vă aduce aici la acesta ora târzie? S-a întamplat ceva?

    Bătrânul îl privi cu duioșie în ochi, si dintr-o data Marcus avu un presentinent rău. Cezar nu venise de multe ori acasa la el, si atunci însoțit doar de vești grave. Printre cele mai crunte se numărase si moartea părinților lui. Atunci ce-l aducea de data acesta pe bătrân în fata ușii sale?

—Marcus, ma tem ca nu tocmai veștile bune. Cezar rasufla adânc si continua: am tinut sa vin singur, si pe băieți și serif i-am trimis acasa. Am vrut sa fiu doar eu cu tine cand îți dau vestea.

    Întocmai cum se așteptase. Marcus inspira rapid si precipitat, pregatindu-se lăuntric pentru ce putea fi mai rau.

— C-c ce veste? reuși să șopteasca precaut. Un tremur abia auzibil i se distingea în glas si Marcus simti ca pamantul se învârte în jurul lui. Ce putea fi?

—Esti arestat Marcus. Trebuie să vii cu mine la sectie. Îmi pare rau sa te anunt asta.

    Rasufla usurat si totodata înspăimântat. Se simțea despovărat ca încă nu primise nicio veste cu privire la Olivia. Atât timp cât subiectul necazurile îl includea pe el, se descurca situației. Dar totusi, o cuta adâncă se distingea pe fruntea lui lată si nedumerit ceru explicatii celui care, de la moartea părinților săi, îi devenise si mama si tata.

— C-cum e posibil asa ceva domnule comisar? Ce am facut? Pe baza cărei acuzații?

—Imi pare foarte rau Marcus, se scuza din nou bătrânul comisar. Stii ca țin la tine ca la propriul meu copil, dar asta mi-e datoria fiule.

—Nu este nicio problema domnule, am înțeles. Dumneavoastra doar face-ti treaba, si nu va fie grija, n-o sa va port pica. Dar, mai întâi de toate, de ce trebuie sa ma arestați? De ce sunt învinovatit?

—A fost facută o plângere împotriva ta de către un consătean care a vrut să rămână anonim, sambata seara. Știind că esti plecat din Londra de două săptămâni, am zăbovit sa vin în zori, crezând că ai nevoie de un răstimp de răgaz.

   Desigur, în acest orășel circula destul de rapid zvonurile, asa ca nu a fost greu de aflat ca te-ai întors. Însa legea e lege, băiete si chiar daca nu cred ca esti vinovat, trebuie sa te arestez. Sa știi ca îmi vine foarte greu.

    Fusese plecat pentru două săptămâni din Londra? Desigur aceasta era scuza misteriosului anonim, ce i-o turnase comisarului? Dar de unde știa acesta toată povestea? Trebuie să fi fost in vorba cu Andrew, gândi alarmat Marcus, altfel nu gasesc nicio logica.

     Desigur, Andrew nu îndrăznise să mărturisească comisarului faptul ca-l ținuse prizonier zile în sir, dar profitând de faptul ca Marcus avuse concediu doua săptămâni, îl zburase din Londra. Acum îi înțelegea planurile mârşave, dar Marcus era hotarat sa nu-l lase sa scape atât de usor.