Profa' de Dans Pentru One Direction

1."Bine, hai să vedem ce poți face pe One way or another."

Hei, hei, hei! Bine ai venit! Mă bucur că ai ales să îți arunci o privire asupra cărții mele, însă am niște mici aspecte de precizat înainte de a începe. Această carte a fost publicată undeva în 2016, perioada în care fan-fiction-urile erau cele mai căutate cărți. Ca orice altă fană One Direction, mi-am încercat norocul cu o idee trăsnită, și iată că am avut noroc. Modul meu de scriere avansat cu mult față de acea perioadă, cel puțin așa îmi place să cred. Acum mă concentrez pe subiecte, aș spune eu, puțin mai mature, având în vedere că așa cum a trecut timpul peste această carte, a trecut și peste mine.

Nivelul la care această carte a fost scrisă este unul de începător, dar în același timp este și prima mea carte, deci mă doare inima să o șterg. Cartea, după cum știu cititorii pasionați, a fost pusă pe privat aproximativ 2 ani. Acum însă m-am decis, la cerințele acestora și din pură plăcere, să încerc să o corectez cât de mult pot, fără a schimba nici acțiunea, dar nici stilul de scriere prea mult, și să o repostez pentru doritori.

Cartea este de genul comedie romantică, deci anumite moente vor fi ridiculizate și exagerte cu scopul de a amuza măcar puțin cititorul. Sper să îți placă prima mea carte și te invit să arunci un ochi și pe celelalte cărți ale mele. Nu garantez să postez des din cauza facultății, dar sper să îți placă totuși. Dar pentru moment, lectură plăcută!

Mă privesc în oglindă, chinuindu-mă să îmi aranjez cele câteva șuvițe rebele care se pare că nu vor să stea la locul lor. Inima mai că îmi zboară din piept datorită emoțiilor pe care le am în acest moment. Nu pot să cred că am ajuns până în finală doar printr-un singur clip cu mine dansând pe o melodie de-a lor. Să fiu sinceră? Nici nu știu bine încă cine sunt ei cu adevărat, nu știu decât o singură melodie de-a lor, cea pe care am dansat: One way or another. Nici cum îi cheamă pe fiecare nu știu exact. Dar ce-mi pasă mie în acest moment? Eu trebuie să fiu perfectă dacă vreau acest job. Așa că îmi îndrept atenția din nou către oglinda din fața mea, doar că acum îmi aranjez mica vesta din piele ce îmi acoperă sânii jucăuși, ce par că vor să iasă din sutien. Adică acum pe bune, nu îmi văd nici vârful picioarelor de ei. Eu nu știu când am sau nu pedichiura făcută. De ce tot deviezi de la subiect, cap de gumă? mă mustră conștiința mea. Pentru că am emoții, iar la emoții așa fac, fir-ar. Fusta asta se tot ridică și cam arată ceva ce nu prea trebuie. Mă aplec mai mult ca să mă asigur că siretul teneșilor mei este legat, dar mă trezesc cu o palmă zdravănă la fund.

- Care mama porcului m-a plesnit ar face bine să aibă cel mai bun motiv, că atlfel nu răspund de faptele mele! Țip și mă întorc rapid, de îndată ce aud cel mai cunoscut chicot din lume. Era ea însăși, era Caroline. Caroline! Ai venit! Nu pot să cred, parcă te mutai în Brooklyn. Cum ai--

- Le-am spus alor mei că participi la un concurs internațional în care poți deveni profesoară de dans pentru One Direction, iar mama, cum e fană, a făcut tot posibilul să mă lase aici. Dar fii atentă! Dacă nu câștigi asta, mama nu mă va lăsa să mă mut cu tine la Londra! Spune și îmi oferă cea mai caldă îmbrățișare din lume.

Recunosc, de asta aveam nevoie. Aveam nevoie de prietena mea bună care să mă susțină și să îmi spună că eu sunt cea mai bună, să mă stimuleze și să îmi promită că se va muta cu mine la Londra dacă voi câștiga. Și trebuie să câștig, altfel nu cred că voi mai putea dansa vreodată.

- Mersi mult că ești aici, Caroline. Știi cât de mult m-ai calmat? Spun zâmbindu-i.

- Știu, Alyssa, știu. De asta am insistat să vin.

Momentul a fost stricat de vocea răgușită a prezentatorului care anunța intrarea adversarei mele pe scenă. Am prins-o de mână pe Care ( prescurtarea de la Caroline) și am ajuns în culise, de unde o puteam vedea mai bine. S-a prezentat și abia atunci am observat că juriul era format chiar de cei din trupă, alături de un bărbat mai în vârstă, probabil impresarul lor. Îl aud pe acel domn spunând să tragă un bilețel cu piesa pe care avea să danseze, iar ea se îndreaptă încrezătoare către micuța urnă de la capătul scenei. Toate privirile din public erau ațintite pe ea.